Ban la ban trage si paduche la paduche, spune intelepciunea populara. Si stim ca vorbele din popor sunt intotdeauna adevarate, pentru ca sunt concluzii ale unei experiente indelungate. Asa ne putem explica si de ce Salajul e tare sarac, dar mai ales neajutorat. Si nu sunt vizibile multe premise pentru ca lucrurile sa se urneasca in sensul bun. La noi, veniturile sunt cu o patrime mai mici decat media pe tara. Iar in Clujul vecin se castiga si de doua ori mai bine decat in judetul nostru. Asa ca afacerile, mari, mijlocii si mici, emigreaza in aceasta imediata vecinatate, unde vadul e mai bun, unde clientul are mai multi bani. Forta de munca cat de cat calificata emigreaza si ea dupa mireasma banilor tot in vecinatate. Care vecinatate, iata, prospera si mai mult din putina resursa salajeana. Pentru ca banul la ban trage. Dar si pentru ca Salajul are o elita conducatoare destul de lenesa. Care se rezuma la administrarea unui judet care abia ca a avut norocul sa mosteneasca din comunism Anvelopele si Tevile, stop_coloana unde strainii si-au facut de lucru si au dat si zalauanilor. Asta e partea de investitii straine, pentru ca, pe plan local, initiativa elitei pentru un mediu propice afacerilor fie nu exista, fie nu a dat rezultate notabile. Daca au reusit pe ici pe colo cate ceva nou, oricum nu contrabalanseaza cu cat nu au reusit sa impiedice disparitia multor intreprinderi. Mari, mijlocii si mici. Si daca nu are loc o revolutie in atitudine, daca nu vine nimeni cu un suflu nou, elita locala va ramane sa administreze in continuare un judet sarman, cu oameni sarmani. Saracia in actiune a celor care au puterea de decizie va genera si mai multa saracie in randul locuitorilor, pentru ca si a doua parte a zicalei este la fel de valabila ca prima.