Redacția
Candva pentru orice edict se mergea la Inalta Poartă. Mai apoi la consilierii sovietici. Acum la cei de la FMI. Salarii, educaţie, sănătate, ajutoarele pentru agricultură, ziua de maine ori timpul probabil trebuie să poarte girul celor cu teancul de euroi. Intre timp aflăm, infeudarea Romaniei poartă miza susţinerii finanţelor de pe aiurea. Amurgul omului e innourat de veşti bulversate. O sută de mii de salariaţi trimişi in bejenie. Posibilitatea, deloc imposibilă, de a impozita orice venit, dar mai cu seamă pensiile sub 1.000 de lei. Salariul minim – 670 de lei.
O lege scrisă astăzi este corectată cel tarziu a doua zi, după cum dictează interesele samsarilor internaţionali. Ceva ce altădată era socotită situaţie inacceptabilă a devenit in prezent politică de stat. Romania a deve-nit fieful predilect al grupărilor mafiote. Banii luaţi cu camătă dictează starea naţiunii. Intre timp, vlădica aruncă anateme. Vina e a celor care se incăpăţanează să trăiască in Romania. „13 milioane de asistaţi” a devenit axioma favorită a decidenţilor. Asta in vreme ce gloata, mulţimea se zbate pentru painea de fiecare zi. In ceea ce priveşte satul, cui, ce-i pasă? Maine, viitorul adică, nu are, nu are nici un contur.
