Dezastrul de la bacalaureat a scos la iveală un şir de probleme care se ştiau de mai multă vreme, dar modul de desfăşurare al examenului din acest an le-a scos in evidenţă mai mult ca oricand. Prima şi cea mai importantă dintre ele este programa supraincărcată cu multă informaţie neesenţială, care ii face pe cei mai mulţi elevi să fie indiferenţi faţă de propria lor educaţie. Pentru un elev in clasa a 12-a de la un liceu cu profil informatic care are intr-o zi două ore de informatică, una de matematică şi una de chimie, in timp ce pe parcursul intregii săptămani are o singură oră de sport, peste care mai „sare” din cand in cand, nu e de mirare că „ii vine să işi bage piciorul” in ea de şcoală. Chiar dacă programa este aşa cum este, şi toţi am trecut la un moment dat prin asta, tot mai mulţi elevi din ziua de azi trec pe la şcoală ca şi parlamentarii pe la muncă. Şi cand ii găsim pe la ore au cu totul alte preocupări in loc să mai ciulească un pic urechea la ce mai bate şi profesorul din gură. Diferenţa dintre generaţia de azi şi cea de acum patru ani este că, spre deosebire de cei care au dat bacalaureatul anul acesta, elevii mediocri de acum patru ani erau capabili să tragă pentru nota cinci doar din cunoştinţele proprii, pe cand cei de anul acesta, luaţi prin surprindere de noul mod de desfăşurare a examenului de maturitate, n-au fost capabili să ia mai mult de 3-4, in contextul in care prima parte a subiectelor de examen ar trebui să fie accesibilă şi pentru aceia dintre noi, care au un „calculator” mai puţin performant. Elevii de azi nici la copiat nu se mai obosesc, dacă intr-un centru de examinare au fost găsite 98 de lucrări identice, doar numele fiind diferit şi asta doar pentru că inainte de a incepe examenul colţul foii de examen care conţine şi datele personale a fost sigilat. Bacalaureatul de anul acesta, pe langă drama pe care le-a provocat-o elevilor şi părinţilor lor, a avut şi cali-tatea de a dezgropa intr-un mod „neortodox” mizeria de sub preşul invăţămantului tipic romanesc.