1 Iunie pare ca isi pierde din semnificatie de la un an la altul. Ajunge sa fie o sarbatoare desueta si fortata, de cele mai multe ori. Copilul si copilaria, desi sunt para-studiate, nu se prea situeaza in centrul preocuparilor celor mari, respectiv, ale parintilor.
Pe zi ce trece, adultii se adancesc in cotidian, lasandu-se prinsi in valtoarea luptei pentru existenta. Goana dupa bani, nume si functii lasa pe planul secund grijile pentru cel mic. Care oricum creste singur. Anii cei mai frumosi sunt poate vegheati de o bona, o bunica sau o unitate sociala de ocrotire. Ganguritul, varsta intrebarilor, iar mai apoi, reusitele scolare, nu-si mai gasesc loc printre procuparile parintilor, din cauza scuzei legate de serviciu. Familia din ziua de azi tinteste spre conditii materiale din ce in ce mai desavarsite si se refugiaza in dosul scuzei ca ofera copilului tot ceea ce acesta isi doreste, mai exact, cam tot ceea ce ea n-a avut pe vremuri. Mare parte a parintilor sunt convinsi ca latura materiala presupune si include „la pachet” comunicarea, prietenia ori dragostea pentru cel mic. Dar lucrurile nu stau tocmai asa.
Mica creatura, asezata comod in fata calculatorului, nu are de ales decat intre eroii din jocurile computerizate ori din desenele animate, ori sa cunoasca prieteni virtuali pe net. Pentru ca asa are senzatia ca cineva ii asculta gandurile. Astfel, cea mai frumoasa parte din viata unui om ajunge sa fie ignorata pentru ca cei mari, obositi dupa o zi de munca, nu-si fac timp pentru cei mici. Tot ei, mai tarziu, se vor intreba, de ce copilul lor, care e foarte destept si caruia nu i-a lipsit nimic, este rebel, nonconformist, extrem de emotiv, sensibil si fragil din punct de vedere fizic. Pentru ca fericirea si copilaria sunt sacrificate in favoarea grijilor si evenimentelor zilnice, de niste parinti pentru care casa nu reprezinta decat un loc unde dorm, mananca si privesc televizorul.

Post Views: 74