Redacția
Ne-am obisnuit de ani buni incoace sa spunem ca Romania este o tara saraca si nu are de niciunele, ca n-avem sanse pentru un viitor mai bun sau ca nu putem ajunge undeva mai sus din toate punctele de vedere. Aceasta perceptie este gresita, deoarece Romania nu-i o tara saraca, doar ne vor altii saraci. Afirmatia ca „nu avem de niciunele” e iarasi gresita. Spun asta deoarece noi dispunem si de resurse naturale, si de pamant, si de frumuseti lasate de Dumnezeu, dar nu reusim si nu stim sa le punem in valoare. Preferam sa importam anumite marfuri sau produse agricole de peste mari si tari, in loc sa le producem la noi, unde, probabil, ar fi mai bune si mai ieftine. Asteptam sa ne pice totul din cer si noi sa nu facem nimic. Dar asta este. Noi preferam de cativa ani sa consumam, nu sa producem si atunci nu incape indoiala ca la noi criza se prelungeste la infinit. Si vin doar cu un singur exemplu, in ceea ce priveste resursele naturale, pe care altii si le doresc, iar noi le avem si nu stim sau nu vrem sa le punem in valoare. Este vorba despre pamant, vesnica bogatie a romanilor. La cat teren agricol avem, am putea sa ne producem hrana fara a fi nevoie sa mai importam, ba am mai putea face si exporturi. In loc sa facem asa ceva, preferam sa lasam sute de hectare in plata Domnului, iar noi sa ajungem sa importam grau, cartofi sau alte produse agricole de baza. Ba mai mult, se pare ca nu se ivesc mari sanse ca agricultura sa devina un motor al economiei romanesti, fiind in acest moment ca o roata de rezerva uitata undeva intr-un colt de garaj. Si astfel ne trezim saraci -coldusi intr-o tara care geme de bogatii.
