Am auzit spunandu-se că pană la viitoarele alegeri, anticipate sau peste vreo doi ani, ar fi indicat ca părinţii să le interzică pruncilor să se uite la emisiunile politice de la televizor, sau pur şi simplu să le ascundă telecomanda, pentru că spectaco lul contravine oricăror norme educative. şi am mai auzit că cei care vor merge la vot, acum sau peste vreo doi ani şi-au adus aminte că cei doi mici, găleata colorată şi cei 50 de lei pe care şi-au vandut votul i-au costat un sfert de salariu pe cel puţin doi ani, iar statul in barlog in ziua scrutinului ii scoate acum in stradă, fără ca cineva să-i bage in seamă. Pe ei, pe cei mulţi care şi-au dat intr-al doisprezecelea ceas seama, că aleşii lor, oamenii politici de azi, sunt in general de factură indoielnică, lucru care se poate constata din goliciunea discursurilor lor, din legile bramburite, din superficialitatea disputelor şi, mai ales, din proasta guvernare. Spectacolul in sine e jenant şi interpreţii-s jalnici, de la protagonişti la simpli figuranţi, de care se poate rade doar plangand şi fără să-i inţelegi oricat te-ai strădui. Distribuţia abundă de caraghioşi din toate partidele – Calimente, Ridzi, Anastase, Negoiţă, Păsat, Udrea etc. Ba mai mult avem parte de o veselie caraghioasă: Boc tăind panglici pentru caţiva kilometri de autostradă, Băsescu spunand glume penibile cu papagali de ambe sexe, la televizor, la ore de maximă audi-enţă etc. Chiar de voi fi acuzat de cinism, consi-der că politicienii romani aveau nevoie de o criză care să le demonstreze caracterul, la fel cum şi electoratului ii trebuia aceeaşi criză ca să-şi poată evalua aleşii. Asta pentru a nu repeta gre-şelile trecutului.

Post Views: 65