Autostrazi? N-am bani de pensii!

Impresii de calatorie…

rn

Uraaaa!
S-a dat ordonanta privind pensiile speciale pentru primari!
Dumnezeu sa le dea sanatate tuturor primarilor si viata lunga, s-apuce, vorba ceea, sa manânce pensia pe pâine!
Schimb canalul si nimeresc pe un alt post, unde ministrul muncii si (in)justitiei sociale acorda un interviu, intr-o emisiune de notorietate (nu spun, ca n-am voie!).
si, printre altele, ce-mi aud urechile?
Fondul de pensii pentru anul 2020 este asigurat pâna la limita de 8 miliarde de lei (cu speciale si primari cu tot!). Necesarul este de 24 de miliarde. Lipsa 16 miliarde. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu si al bugetului multianual, problema se va rezolva cumva!
A doua zi, fiind nevoit sa ma deplasez la Jibou, in interes de serviciu, cu masina personala (mai mare groaza), mai de voie, mai de nevoie, o iau frumos pe DN 1G.
Surpriza! Fata de ultimul drum, facut tot la Jibou, in urma cu vreo doua luni, DN 1G se apropie de nivelul comunal sau satesc. Asfaltul se mai vede printre petele de beton, dar, la fiecare 5-6 metri dai cu rotile-n traverse. Adica, in taieturile de dilatare din drumul de beton al lui Ceausescu, drumarii „dorelisti” ai tarii au tras niste dungi de bitum, care, când e cald se ridica, iar când e frig se scufunda. Astfel ca, drumul lin al unui DN se transforma intr-unul cu „tâgâdâng”. si 24 de kilometri o tii tot asa: tâgâdâng-tâgâdâng-tâgâdâng!
Duminica am fost la Câmpia Turzii, pe autostrada. E foarte dreapta si lina autostrada! Am urcat si am coborât de vreo 7-8 ori. Mai cu traverse de legatura, mai cu traverse de dilatare… Numai ca erau metalice. Nu se aud asa tare când dai cu rotile in ele. Mi-a placut foarte mult! Nu mai merg!
si stau si ma gândesc: capete de bara, bielete directie, bielete antiruliu, pivoti, alte suruburi – 600 lei. Taxa de drum pe 6 ani: tot cam acolo.
Pai, mai, statule! Nu mai bine imi lasi tu mie banii de acciza si taxe de drum, ca la fiecare 6 ani sa-mi schimb de bunavoie nimicurile? Ca vad ca bani de pensii n-ai, de autostrazi… nu prea, de drumuri… deloc.
si astfel, voi putea sa multumesc si eu, patriei, partidului, poporului, conducatorilor nostri, pentru minunatele conditii pe care mi le ofera. Macar pe drum, printre scrâsniturile dintre dinti si gânduri, cu referire la Cel Atotputernic, care va tine pe loc pâna la infinitul cosmic!