Dragi cititori, astăzi, în calendarul greco-catolic și romano-catolic este cinstit sfântul Augustin de Hipona.

Erou al filosofiei și al teologiei crestine, cel care a știut să îmbine atât de bine rațiunea cu credința, Augustin a lăsat o amprentă substanțială asupra gândirii europene.

Născut la Thagaste, în Numidia (actuala Algerie) în anul 354 d.Hr. , Augustin a fost african de origine și roman prin cultură.

Înainte de a se încreștina, Augustin a fost adeptul mai multor culte și orientări filosofice, prima parte a vieții sale fiind o continuă căutare a adevărului absolut și a binelui suprem.

După convertirea la creștinism, la vârsta de aproape treizeci și trei de ani, devine episcop de Hipona și începe să-și scrie povestea vieții ca o dramă a caderii și a măririi, a păcatelor și convertirii, a disperării și a mântuirii. Astfel apare această profundă scrisoare către Dumnezeu, după cum sunt numite astăzi ”Confesiunile” lui, una dintre cele mai cunoscute și citite cărți din toate timpurile. ”Amore amoris Tui facio istud” îi spune lui Dumnezeu, ”Fac aceasta din iubire pentru iubirea Ta”. Volumul este o operă eroică de o mare forță și măiestrie artistică, care tratează cursul și sensul vieții, rugăciunea către Dumnezeu, învinuirea de sine, mărturisirea credinței.

Filosoful român Emil Cioran spune despre ”Confesiuni” : ”Nu merită osteneala să scrii confesiuni decât dacă-i sunt adresate lui Dumnezeu. Recitit câteva pagini din Sfântul Augustin. Ce patimă! Povestea convertirii sale. Drama noastră: trăim într-o epocă în care nu mai avem la ce sa ne convertim”.

Augustin obișnuia să spună: ” Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă”, ”Iubește și fă ce vrei!”, iar în dialogurile sale pline de patos pe care le purta cu Dumnezeu spunea: ”Ne-ai făcut pentru tine Doamne și neliniștit este sufletul meu până nu-și va afla odihna în Tine.”

Opera lui Augustin ne oferă multă consolare și speranță, în care astăzi nu mai credem, sau nu mai vrem să credem. Un mare păcătos devenit sfânt, Augustin este pentru fiecare dintre noi modelul tangibil prin suferință și credință, neîncetând să ne cheme zilnic, prin scrierile sale eroice, la viața autentică, trezindu-ne din amorțire și invitându-ne la convertire.Augustin a luptat până la epuizare împotriva ereziilor vremurilor, creând două formulări extraordinare care se întrepătrund precum credința se împletește cu rațiunea: ”Trebuie să înțelegi pentru a crede, dar trebuie și să crezi pentru a întelege.”Merită să amintim că Sfântul Augustin și-a sfârșit viața într-o comunitate care tremura pentru bunăstarea materială, dar a ales să-și petreacă ultimele zile singur, în chilie, cerând iertare pentru sine și pentru toți: ” Nu mă tem să mor, căci avem un Domn bun.”Câți dintre noi avem această credință vizavi de moarte? această siguranță și certitudine…acest spirit de căință…Câți dintre noi dăm ignore la vietile si concluziile de viață ale acestor colosi ai ratiunii si credintei creștine? Câți dintre noi învățăm din falimentele noastre abisale și ne aplecăm tâmplele la soluțiile salvatoare pe care ni le dau sfinții?Vă invit să răsfoiți ”Confesiunile” sfântului Augustin și să vă lăsați aprinși de văpăile revelațiilor sale.

Post Views: 180