Teoriile frumoase despre cum trebuie dusa povara crucii reprezinta doar o fata a lucrurilor. Partea nevazuta cea reala, este foarte dura. Sunt insa multi luptatori care fac dovada ca handicapul poate fi invins.
Astazi mentalitatea oamenilor s-a schimbat cu mult in bine fata de anii de dinainte de Revolutie in ce priveste abordarea necazului semenilor aflati in suferinta, in special a celor cu handicap. Stim sa fim mai buni, sau poate sa disimulam, dar nimeni nu poate trai in locul celuilalt, nimeni nu sta zi si noapte in pielea celui suferind. Ce se intampla in familia, in casa si in sufletul omului cu dizabilitati? Multe. Lacrimi, sperante, rugaciuni, nopti nedormite, buzunare goale, medici, durere. Dar sunt si zile frumoase. Acestea se pare ca tot dinlautrul lor se plamadesc, din multa credinta si din lupta de a dovedi celor din jur ca si ei pot fi ca ceilalti. Am cunoscut cativa tineri care au reusit sa-si invinga suferinta si handicapul, si sa se ridice la inaltimea sau chiar peste valoarea multor semeni de-ai lor care nu au nici o dizabilitate.
RAZVAN, PRIETEN CU INIMA MARE
Razvan are doar 20 de ani si a publicat deja o carte, destinata tinerilor, „Viata traita alaturi de Hristos”. Lucreaza acum la o alta carte, in care vorbeste despre bucuria si curajul marturisirii, prin care ii indeamna pe tineri sa aiba taria de a marturisi lucrurile in care cred. Totodata pregateste si un volum de versuri si se ocupa de site-ul Liceului Ortodox din Zalau, a carui baze si de a carui organizare tot el s-a ocupat. Spune ca viata este o bucurie, ca este frumoasa, chiar daca uneori suntem greu incercati. Razvan (si familia lui) a fost incercat de la nastere, cand a dobandit un handicap locomotor (diagnosticul pus fiind de tetrapareza spastica predominant dreapta), din cauza caruia nu are stabilitate pe verticala. Faptul ca a fost imobilizat intr-un carucior cu rotile nu l-a impiedicat sa mearga la scoala, gimnaziul l-a absolvit la Scoala Gh. Lazar, iar liceul la Seminarul Ortodox din Zalau. Mai mult, acum este student in anul I la Teologie Ortodoxa pastorala in cadrul Facultatii de Teologie Andrei Saguna din Sibiu. Prima sesiune, cu 13 examene a incheiat-o cu foarte bine, cu note foarte mari. In restul timpului este dedicat prietenilor, actiunilor sociale sau proiectelor adresate tinerilor cu dizabilitati. Razvan este si un om foarte sociabil, care, in ciuda problemelor cu care se confrunta degaja foarte optimist si-i incurajeaza pe cei de varsta lui.
TOTI COPIII IL IUBESC
Un foarte bun prieten al lui Razvan ce are doar 11 ani si este in clasa a V-a se confrunta tot cu probleme locomotorii. Este in carucior, datorita unor afectiuni ale oaselor (artrogripoza). Pana acum, din cele aflate de la mama lui, a avut de trecut prin opt operatii. Medicii spun ca dupa 18 ani trebuie sa mai fie operat si atunci starea lui se va schimba. Mama lui il duce si-l aduce de la scoala. El insa se straduieste sa manance singur, sa se joace pe calculator. Ii place mult sa citeasca, sa asculte muzica, si spune ca vrea sa se faca sofer. Este fericit ca poate merge afara sa se joace cu copiii de varsta lui, care-l cauta in fiecare dupa-masa si-l cheama cu ei, nepasandu-le ca el este in carucior. Pe langa supararea mamei legata de boala fiului sau, familia mai are un of, cel al spatiului de locuit. Cei trei membri ai familiei, locuiesc stramtorati, intr-o singura incapere, intr-un bloc de locuinte sociale din Dumbrava II. Desi noua lege pentru persoane cu dizabilitati le-ar permite doua camere, una pentru persoana cu handicap, aceasta familie inca nu a fost auzita de cei care ar fi putut s-o ajute.
NU-TI IROSI DARURILE, CHIAR DACA ESTI BOLNAV
Acesta ar putea fi unul din sfaturile cele mai importante pe care Dan Stefan le-ar da celor din jurul lui si care se sustine in privinta lui. La doar sase luni si-a pierdut auzul, in urma unui supradozaj de antibiotice. Cu ajutorul unui aparat si a nenumaratelor ore de logopedie a reusit sa depaseasca problemele datorate auzului, sa-si dezvolte limbajul si sa urmeze o scoala normala, devenind chiar unul dintre elevii foarte buni. La toate poverile pe care le-a avut pana atunci, s-a mai adaugat una: la 15 ani i s-a declansat si un diabet zaharat insulinodependent. In ciuda necazurilor, drumul lui a urmat un curs ascendent. Dan a ales sa-si urmeze si sa-si dezvolte aptitudinile artistice, participand la concursuri (unde a fost premiat) in Zalau, Giurgiu, Bucuresti si in Italia, precum si la numeroase expozitii. In prezent este student al Universitatii de Arta si Design Cluj, avand deja doua expozitii personale. Picteaza peisaje, portrete, natura moarta, compozitii de basme, carti pentru copii. Faptul ca nu aude nu a fost un obstacol in realizarea idealurilor sale. Credinta in Dumnezeu precum si dorinta de a fi ca ceilalti i-au dat putere sa lupte zi de zi cu sine insasi, cu mentalitatile sau indiferenta semenilor. A vrut sa demonstreze ca si „un om bolnav e capabil de multe lucruri, mai ales daca are talent. Fiecare suntem inzestrati de la Dumnezeu cu niste daruri care trebuiesc apreciate ca atare”.
INTALNIRI SAPTAMANALE
Asociatia Catolica Caritas Oradea, prin Biroul de Asistenta si Consiliere petnru Persoane cu Handicap, reuneste saptamanal tinerii cu handicap si voluntari liceeni. Intrunirile sunt un cadru de socializare si interactiune pentru persoanele cu dizabilitati dar si un mod de a face cunoscute problemele lor. Cei care se alatura actiunilor organizate cu persoanele cu dizabilitati, asa cum am aflat de la Mia Brazdau, coordonator BACH, sunt sensibilizati cu suferinta. Elevii au ocazia sa se puna in situatia persoanelor cu dizabilitati, simuland lipsa auzului, vazului mirosului, sau participand la cursa cu fotoliul rulant printre obstacole. Peste doua zile, joi, la Biblioteca Judeteana se va desfasura, sub edida BACH, un nou proiect pentru tineri, care include vizionare de filme si dezbateri, despre problemele persoanelor cu dizabilitati, la care vor participa elevi, profesori, preoti, medici.

Post Views: 64