Ioana Deac
Atunci când copiii învață că fericirea nu constă în ceea ce o persoana are, ci în ceea ce este.
Atunci când învață că a dărui și a ierta sunt atitudini mai înalțătoare decât a lua și a se răzbuna.
Atunci când învață că suferința nu scade o data cu auto-compasiunea, ci se depășește cu hotărâre înterioara și forță spirituală.
Atunci când învață ca nu pot controla lumea ce îi înconjoară, dar că sunt învățătorii sufletelor lor.
Atunci când învață că există o plăcere în capacitatea de a-i motiva pe alții și nu în falsa capacitate de a umili.
Atunci când învață că elogiul celor din jur este măgulitor, dar este fără sens atunci când nu este însoțit de respectul de sine.
Atunci când învață că valoarea vieții se măsoara mai bine nu prin anii dedicați acumulării de bunuri, ci prin momentele dedicate dăruirii de sine.
Atunci când învață că frumusețea unei persoane nu se vede cu ochiul liber, ci cu inima, și că, deși timpul ne poate distruge forța interioară, ne poate totodată îmbunătăți caracterul și felul de a privi lucrurile.
Atunci când învață să se abțină să judece, conștientizând că toți oamenii au calități și defecte și că ”aparița” acestora depinde de ajutorul sau răul făcut de unii.
Atunci când învață că fiecăruia i s-a dat darul de a avea un sine unic și că sensul vieții este de a împărți acest dar cu lumea întreagă.
Atunci când copiii învață aceste deziderate deja nu mai sunt copii! Ei devin modele de referință pentru lumea întreagă.
(Davin R. Weatherford)
La mulți ani dragi copii! Astăzi este despre voi!
Alina Rad
