Cine a nimerit sa fie in dupa-amiaza zilei de 9 decembrie in autobuzul care se indrepta spre oras pe strada Simion Barnutiu din municipiu, a avut o buna ocazie sa lase deoparte, pentru macar cateva minute, grijile datorita carora se afla in trafic la acea ora. Si totodata sa nu uite cu desavarsire interminabilele controverse ale politicienilor care, manati de ambitii si orgolii, toaca intr-una nervii celor care le-au dat votul.
In autobuz era o alta lume. Cea a sarbatorilor care ne bat la usa si sunt asteptate de tot omul, fie bogat, fie sarac, fie tanar sau batran, mai mult sau mai putin tracasat de problemele vietii. Iar lumea aceasta, cu totul diferita de cea cotidiana, a intruchipat un grup de copii din clasele a II-a si a VI-a de la Scoala Corneliu Coposu, care aveau sa colinde la Primarie, dupa cum spunea doamna invatatoare Floare Horincar, care impreuna cu inca o colega insoteau grupul micilor colindatori. Cei care i-au colindat si i-au incantat si pe calatori pe tot traseul.
Chipul lor senin si albul imaculat al costumelor populare pe care le purtau, tineau loc de decorul stralucitor al iernii, care la aceea data inca nu isi facuse aparitia in Zalau. Iar glasul lor cristalin parea a fi clinchet de clopotei trimis de ingeri din inaltul cerului spre a aduce un strop de bucurie tuturor.
Acest crampei de sarbatoare trait intr-un autobuz modern si curat a fost o dovada in plus despre cat de putin ii trebuie omului sa se simta fericit: un bulgaras de emotii placute traite deopotriva de cei care le ofera si cei care le primesc; cateva frumoase colinde daruite calatorilor; doua-trei cuvinte de apreciere din partea acestora pentru interpreti si invatatoarele lor; o stare de bine neobisnuita pentru omul de la volan care frecvent se confrunta cu altfel de manifestari ale firii umane.
Si toate aceste satisfactii nu vin de la vreun bun material cu precadere, ci de la starea de spirit pe care ne-o da „Sarbatoarea bucuriei” care ne-a fost daruita in urma cu doua milenii spre a incheia frumos un an de truda din roata vietii. Bucurie pe care cum altfel o putem simti cu adevarat in mediul nostru citadin decat prin colinde si colindatori si prin decorul de lumini stradale revarsate in zeci de ghirlande, menite sa ne ureze tuturor „Craciun fericit de nasterea Pruncului Sfant!”