Atat de multi si-atat de singuri

Ce vremuri mai traim! Bulversate, vreau a zice. Inceputul acestui secol este mult prea rapid pentru omenire, deoarece sentimentul general al majoritatii este ca nimeni nu mai intelege nimic. Cu atat mai mult in Romania, recunoscuta si pe plan mondial ca fiind tara tuturor contradictiilor creatoare de confuzie aproape generala. Se pare ca ne-a coplesit volumul incredibil de informatie venit pe toate canalele posibile (internet, tv, radio, ziare), cele mai multe tendentioase si subiective, care creaza discrepante iremediabile intre cei care comunica despre orice subiect, si, mai grav, tabere adverse. Evadarile din acest furnal de date din toate domeniile si care pare ca nu se mai termina niciodata sunt tot mai rare. Si cand se intampla sunt tot mai putin gustate de indivizi tot mai seriosi, tot mai ganditi, tot mai stresati si tot mai incrancenati. Suntem cu voie si fara voie sclavi ai epocii materialismului atroce in care orice tentativa de sentiment se izbeste inevitabil de contextul „bani”. Orice incercare de cognitie este strangulata de hohoteli si hahaieli, orice forma de lirism este acoperita de remarci cel putin deplasate ce fac deliciul unei majoritati care se complace intr-o superficialitate dezarmanta. Toata lumea priveste pe toata lumea pe sub sprancene, toata lumea reproseaza si regreta fara orizonturi si nimeni nu mai poate fi destul de bun pentru nimeni. Toate aceste manifestari creaza inevitabil singuratatea. De fapt, niciodata nu am fost atat de multi si niciodata atat de singuri.