Zalăul avea la 1926 patru şcoli, scrie Leontin Ghergariu în cartea sa „Schiţă monografică a Zalăului”, publicată la acea vreme. Cele patru şcoli erau Liceul de stat pentru băieţi, Şcoala normală pentru învăţători, Şcoala secundară de fete gradul I şi Liceul reformat Wesselenyi. 

Şcoala normală de învăţători era cea mai veche instituţie şcolară românească din Zalău. S-a înfiinţat în anul 1919, având opt clase. Avea în medie anual 190 de elevi. Şcoala avea şi internat pentru toţi elevii.
Liceul de stat pentru băieţi s-a înfiinţat în anul şcolar 1924 – 1925, având la început patru clase şi un total de 162 de elevi. Şcoala era o necesitate în judeţ, fapt evidenţiat şi de numărul mare de elevi care s-au înscris în primul an şcolar. Liceul avea şi internat pentru 70 de elevi. Clădirea în care se găsea acest liceu găzduieşte astăzi sediul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă.
Şcoala secundară de fete gradul I a fost înfiinţată în 1920. Numărul elevilor varia între 130 şi 150 de elevi. Şcoala avea şi internat pentru 60 de eleve.
Liceul reformat „Wesselenyi” era singura şcoală ungurească din Zalău. Avea 150 de elevi anual. Liceul a fost construit la începutul secolului al XX-lea şi a costat 158.434 de coroane ungureşti.
În 1926 mai exista şi un cămin de ucenici care a fost înfiinţat cu scopul de a instrui populaţia tânără în principalele activităţi economice din Zalău. stop_coloana Căminul a fost înfiinţat în 1925 de către doctorul N. Cristea, prefect al judeţului Sălaj la acel moment. În cămin erau şcoliţi în jur de 30 de ucenici.
Industria Zalăului din 1926 nu era foarte dezvoltată. Industria era condusă de capitalul străin. În Zalău exista doar o tipografie românească, tipografia „Luceafărul”. Zalăul mai avea un atelier auto cu capital românesc, o croitorie şi un cabinet notarial. Cu toate că Zalăul dispune de mult gips, alabastru, faianţă şi cretă, în 1926 nu era nicio fabrică care să se ocupe de prelucrarea lor. Zalăul avea doar fabrici de cărămidă.
Nici comerţul nu era prea bine dezvoltat. Singura prăvălie românească era „Albina”, mai era o cooperativă de consum şi librăria „Luceafărul”. Se făcea în schimb foarte mult comerţ cu fructe, care se exportau din Zalău.
Paradoxal, chiar dacă Zalăul nu avea o economie strălucită, existau cinci unităţi bancare cu un capital total de 25 de milioane de lei. Trei bănci erau cu capital din afara graniţelor ţării, iar două erau româneşti. Cele două bănci româneşti erau Filiala „Silvaniei” din Şimleu Silvaniei şi Banca Populară „Porolissum”.

Post Views: 69