Dragi cititori, în foșnetul de pași și-n veșnicul freamăt cotidian, suntem invitați neîncetat să ne familiarizăm cu personalități sau evenimente care să ne ajute să pătrundem sensuri noi și profunde, ce duc la cuceriri subtile și permanente.

Calendarul latin ni-l prezintă astăzi pe Sfântul Apostol Toma, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Christos. Prezența lui în cele patru Evanghelii se face simțită de fiecare dată într-un perimetru cu o încărcătură emoțională și puternică. El este cel care îl ”provoacă” pe Iisus să ne ofere răspunsurile cele mai prețioase și marcante, care au dăinuit peste generații: ” Doamne , nu știm unde Te duci și cum putem să știm calea?”, iar Mântuitorul îi răspunde:”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât numai prin Mine”.

”Domnul meu și Dumnezeul meu!”, este strigătul copleșitor al lui Toma, când, după Înviere, nefiind de față la prima apariție, Iisus îi reapare și-l îndeamnă să-I probeze autenticitatea, punându-și degetul în rănile Lui: ”Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.”

Toma este cunoscut și sub denumirea de ”Necredinciosul”, însă, în esență, el este un martor și un exemplu veritabil al aspirației sincere după adevăr, cel pe care l-a mărturisit cu pasiune, până la moartea martirică.

Dragilor, este uimitor cum Dumnezeu transformă munții necredinței în puncte de sprijin pentru infirmitățile noastre. Noi, oamenii, vom fi mereu însetați după evidențe și după claritate interioară, de aceea nu trebuie să ne oprim niciodată din a-L căuta pe Mântuitorul. Căutarea sinceră și ferventă va fi răsplătită, dacă vom ști să ne smerim, cu răspunsurile la cele mai mari mistere existențiale.

Este bine, în măsura în care nu contravine conștiinței noastre, să ne adaptăm vremurilor în schimbare, dar să păstrăm mereu principiile neschimbătoare. Unde mai gasim, în lumea modernă, aceste principii imuabile și adevăruri obiective? Există o sursă de adevăr mai înaltă decât omul și independentă de el? Cu siguranță da, oameni buni…dacă nu reușim să ajungem la concluzia asta, în urma norului de mărturii și evidențe, înseamnă că inima noastră refuză să rămână închisă, iar a ne lasa în starea aceasta, înseamnă a ne privi murind.

”Fericiți cei ce nu au văzut, și totuși cred!”

Post Views: 100