Apostolul Timotei și importanța mentoratului

Dragi cititori, istoria spiritualității ne face și astăzi un apel la conștiință, dezvăluindu-ne viața Sfântului Timotei, ucenic fidel al marelui Apostol Pavel și însoțitorul acestuia în marile călătorii misionare.

Timotei s-a născut la Listra, locul în care l-a întâlnit pentru prima dată pe mentorul său și leagănul familial în care bunica Loide și mama Eunice l-au educat cu pioșenie în credința ebraică. El a fost printre primii evrei care s-au convertit la creștinism, iar din acel moment viața lui s-a derulat după făgașul îndrumătorului său, devenind un periplu continuu prin cetățile Tesalonic, Atena, Corint, Efes și  Roma. Neobosit „comis voiajor” al apostolului neamurilor, curajosul ucenic a ţinut legătura între Sfântul Pavel şi tinerele comunităţi creştine întemeiate de acesta.

Sfântul Timotei a fost prezent la martiriul Sfântului Pavel, după care s-a întors la Efes, unde devenise, între timp, episcop, conducând acolo biserica timp de 15 ani. Conform tradiției, în anul 80, Timotei a încercat să oprească o procesiune păgână cu idoli, ceremonii și cântece. Ca urmare, păgânii înfuriați l-au bătut și l-au târât la marginea drumului, omorându-l cu pietre.

În secolul al IV-lea, moaștele sale au fost mutate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. Biserica Orodoxă și Greco-Catolică îl serbează în fiecare an la data de 22 ianuarie, iar Biserica Romano-Catolică la data de 26 ianuarie.

Dragi cititori, sunt lucruri pe care le facem adesea instictiv, mai ales în viața spirituală, și trecem direct la interpretare în baza unei pseudo-cunoașteri, ignorând astfel o etapa esențială pentru direcția vieții noastre: importanța mentoratului. Astăzi când timpul a devenit un factor-cheie în organizarea vieții, mai ales în latura socio-economică, cu ce ne ajută să acordăm o parte din timpul nostru personal sfaturilor unui mentor?

Pe lângă beneficiile de tip tehnic ale unui bun mentorat, se adaugă cele de natură spirituală, de progres sufletesc, cărora le poate da răspuns doar instituția divino-umană a Bisericii. Mai presus de rațiunea omenească și de preconcepțiile ei, este important să ne recunoaștem propriile limite și să ne încredințăm Sfintelor Taine, ca resursă absolută a binelui. Mulți oameni de știință și de cultură ai timpurilor, a căror viață a fost prosperă până la final, au fost inspirați și îndrumați de mentori, oameni-călăuză care, prin har, au format caractere înalte.

Să urmăm exemplul Sfântului Timotei în acest sens, mai ales astăzi când corolarul de ”adevăruri”  ni se propune din toate direcțiile, dezorientându-ne. Un mentor iscusit, atât în domeniile laice, dar, primordial, în domeniile sufletești, este un mare dar de la Dumnezeu și trebuie cerut cu stăruință!