Dragi cititori, dacă citim istoria vom descoperi că acei oameni care au făcut cel mai mult pentru lumea actuală sunt tocmai aceia care s-au gândit cel mai mult la lumea viitoare. Apostolii înșiși, care au pornit pe jos ca să convertească la creștinism Imperiul Roman, marii bărbați care au făurit Evul Mediu, misionarii englezi care au abolit comerțul cu sclavi, toți aceștia și-au lăsat urmele pe pământ pentru că mințile lor au fost preocupate de Cer.

Numai de când oamenii au încetat în mare măsură să se mai gândească la lumea viitoare, numai de atunci încoace au devenit ineficienți în societate.

Pe urmele strămoșilor exemplari, îi întâlnim astăzi în calendarul latin pe sfinții Acvila și Priscila, două exemple de trăire morală și doi oameni simpli care au descifrat rosturile acestei lumi. Ei erau soț și soție și s-au numărat printre cei șaptezeci de apostoli aleși de Iisus Christos.

Acvila a fost un episcop extrem de devotat care a predicat Evanghelia cu multă pasiune, a construit numeroase biserici și a distrus mulți idoli ai lumiii de atunci. El a fost martirizat pentru credință, fiind omorât cu o sabie. Pentru Priscila, evlavia și fidelitatea față de idealul creștin a fost cea mai mare podoabă. Ea și-a urmat soțul până la capăt, tradiția consemnând faptul că și ea a primit moartea martirică.

Cei doi au rămas în memoria spiritualității creștine ca fiind un cuplu model în ceea ce privește frumusețea și noblețea căsătoriei, pentru că împărtășeau valori comune, pentru respectul reciproc ce-l purtau în inimă și pentru colaborarea exemplară în vederea misiunii solemne de a ține făclia adevărului mereu aprinsă, chiar dacă asta i-a costat viața.

Dragi cititori, privind în exterior, Acvila și Priscila nu aveau nimic nemaipomenit, fiind doar niște oameni obișnuiți, umili meșteșugari de corturi. Totuși, faima eroismului lor a dăinuit peste veacuri. Neclintiți în principii, ei ne învață cum să participăm la dezvoltarea civilizației noastre și la viitorul ei moral și spiritual.

Post Views: 84