Apa din fantanile Zalăului nu este potabilă din cauza concentrației de amoniu
Deși se știe de câțiva ani buni că apa din fântânile arteziene din Zalău nu e potabilă, din pricina cantităților foarte ridicate de amoniu, cozile de la fântâni demonstrează că zălăuanilor nu le pasă de pericol. Potrivit legii 458/2002 privind calitatea apei potabile, limita maximă de amoniu admisă în apă pentru a putea fi considerată potabilă este de 0,5 miligram pe litru. La Zalău, însă, valorile amoniului din apa ce curge la fântâni ajung până la de 21 de ori mai mari decât maximul permis de lege.
Potrivit infomațiilor primite de la Ligia Marincaș, directorul Direcției de Sănătate Publică (DSP) Sălaj, ultima recoltare de probe din apa din fântâni a fost făcută săptămâna trecută. “Valorile sunt aceleași cu care ne-am obișnuit de-a lungul timpului. Toate au o concentrație crescută de amoniu. Dacă sunt variații, acestea sunt mici”, a declarat ieri Ligia Marincaș pentru Graiul Sălajului. Potrivit acesteia, săptămâna trecută s-au recoltat 11 probe, din care nouă din fântânile din Zalău și două la izvoarele de pe Meseș și Treznea. Cea mai scăzută concentrație de amoniu a fost, ca de obicei, la fântâna de pe strada Dobrogeanu Gherea – 2,6 miligrame pe litru, iar cea mai ridicată la fântâna de pe strada Corneliu Coposu (fosta Republicii) – 10,7 miligrame pe litru. “Sunt izvoare de mare adâncime. Conținutul de amoniu este datorat structurii solului și are doar variații mici, în funcție de cât este de cald. Nu sunt variații mari care să ne ducă cu gândul la o poluare”, a explicat Ligia Marincaș.
Nivelul concentrației de amoniu din fântânile zălăuane
O cantitate de amoniu de aproximativ zece ori mai mare decât prevede legea, adică până în 5 miligrame pe litru, avem la fântânile arteziene de la Astralis, de pe strada 22 Decembrie 1989 (Cireșica), de pe strada D. Gherea, de pe strada 22 Decembrie 1989 și de pe strada 22 Decembrie 1989 (Tip – Top). Cinci dintre cele nouă fântâni arteziene din municipiu depășesc valori de 5 grame de amoniu pe litru. Sunt cele din Piața Iuliu Maniu, strada Corneliu Coposu, fântâna de pe platoul din fața Prefecturii, cea de pe Sărmaș și fântâna situată stop_coloana în zona stației de epurare, spre Hereclean.
Apă bună, la izvoarele de pe Meseș și din Treznea
Conform probelor de apă analizate de specialiștii DSP Sălaj, izvoarele de pe Meseș și Treznea au apă foarte bună, potabilă, “apă de munte, adevărată”, după cum susține și directorul DSP. Ligia Marincaș mai spune că zălăuanii pot să consume liniștiți apă de la rețea, pentru că este potabilă. “Din punct de vedere al proprietăților pe care noi le analizăm prin parametri, apa de la rețea corespunde Legii 458, inclusiv la parametrul amoniu”, explică Ligia Marincaș.
Întrebată de ce preferă atunci zălăuanii să consume apa de la fântâni, deși aceasta nu e potabilă, Ligia Ma-rincaș a precizat că e vorba de obișnuință. “Aici este vorba de o cutumă și de obișnuință. Oamenii sunt obișnuiți să bea apă de la fântânile arteziene, apă care are un anumit gust, miros”, susține directorul DSP.
Amoniul este un gaz incolor, cu miros caracteristic, extrem de solubil în apă, care se dizolvă în căile nazale și într-un final e înghițit ajungând în stomac. Potrivit unor cercetări internaționale, amoniul din apă poate da tulburări gastro-intestinale, leziuni dermatologice, iritații oculare și afectări la nivelul oaselor. Dacă este inhalat, o parte foarte mică din amoniu poate ajunge în plămâni, de unde ajunge în sânge. Efectele biologice în cazul expunerii acute depind foarte mult de concentrația din aer, de cantitatea ingerată și de durata expunerii. În general, spun specialiștii, nu există efecte cronice la expunerea de lungă durată la concentrații mici de amoniu. Lucrurile se schimbă când vorbim de concentrații mai mari, care pot duce până la iritații grave ale ochilor, bronhospasm, tuse severă etc.
