Redacția
Ziua Eroilor a fost marcata ieri la Zalau nu doar prin ceremonialul de depunere de coroane si jerbe de flori la Cimitirul Eroilor, la obeliscul eroilor de la Catedrala Inaltarea Domnului, ori slujbele de parastas. In sala „Porolissum” a administratiei judetene, in prezenta a peste 40 de persoane din mai multe generatii, s-a derulat o sesiune de comunicari dedicata acestei sarbatori si au fost prezentate, de catre elevi de gimnaziu si liceu, eseuri pe tema „Eroi salajeni si faptele lor”. O valoroasa lectie de istorie, cu amanunte inedite, a fost prezentata in acest cadru de cercetator stiintific doctor Elena Musca, care a mentionat ca „instituirea unei zile oficiale a eroilor este un act de reparatie morala adus celor care si-au jertfit viata in lungul sir de lupte”. Asa cum a facut cunoscut Elena Musca, in Salaj s-au dat batalii pe aliniamentul Hida, pana la iesirea din judet spre Baia Mare, precum si de la Sarmasag spre Carei in cel de-al doilea razboi mondial. Unitatea regimentului 4 Dorobanti Arges, care a luptat la Hida, a fost mutata in anul 1951 la Zalau, motiv de mandrie pentru cadrele din Batalionul 317 de la Zalau, care au avut astfel de inaintasi. In Salaj, in septembrie-octombrie 1944 lupte grele s-au mai dat si de la Hida spre Romanasi si Creaca, de la Criseni spre Cosei-Chilioara, in zona Sarmasagului, in zona Portii Meseseni si pe cursul Somesului. La Zalau, in Cimitirul Eroilor sunt ingropati 179 de soldati: romani, maghiari, slovaci, croati, sarbi, care au luptat in zona orasului. In Salaj, in cinstea eroilor cazuti in razboiul de independenta si in cele doua conflagratii mondiale s-au ridicat monumente si troite in 56 de localitati. Dupa 65 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial, admitem, desi nu ne face cinste, ca astazi uitam de sacrificiul ostasilor nostri. Nu suntem poate primii si singurii culpabili, pentru ca, asa cum povestea Elena Musca, remomerand anii copilariei sale in perioada 1950-1960, zeci de veterani de razboi, invalizi, fara maini, fara picioare, stateau pe peroanele ori pe langa zidurile Garii de Nord din Bucuresti, umiliti. Fara o casa, fara o bucata de paine. Asteptand. Vremurile actuale, din pacate, nu au reusit sa stearga umilintele lor. Din contra.
Ioana Deac
