Discutam zilele trecute cu unul dintre „soldatii credinciosi” ai unui partid care, pe punctul de a pierde puterea fiind, incearca sa-si amageasca talpasii, lipitorii de afise, fluturandu-le listele unde, ca prin miracol, le apare numele. „Soldatul” meu ca si ceilalti spalati pe creiere se gandesc fericiti ca partidul lor nu i-a pus de pomana pe locurile 23-24 ale listei de consilieri locali. Cu certitudine ca partidul stie el ceva si vor fi alesi toti cei trecuti pe lista, chiar daca legea permite, intr-un oras precum Zalaul, doar 21 de consilieri locali. Unii dintre tinerii decerebrati spera la o casa de la ANL, altii nadajduiesc sa-si dubleze veniturile lunare adaugand indemnizatia de consiliu local la salariul primit pe criterii politice de la vreo unitate de stat. Am discutat cu unii dintre ei si le-am sugerat sa nu fie mai catolici decat Papa. Dar ei stiu una si buna: partidul e bun, sefii lor din partid sunt fabulosi, oamenii care se plang de greutatile cotidiene sunt niste ingrati care nu inteleg politica fina si inalta. In timp ce debiteaza astfel de enormitati ei nu se gandesc decat la spagile pe care si le imagineaza curgand in valuri dupa ce vor fi oficial unsi in functiile ce li s-au promis. Neuronii lor au emigrat de multa vreme, cautand taramuri mai prielnice, dar ei se incapataneaza sa ramana aici, trapadusind pe la picioarele zeilor vremelnici pe care-i slujesc. Si sunt ieftini. Atat de ieftini, incat din ce pica de la reabilitarea unei uliti comunale poti sa-ti cumperi sute din astia. Ceea ce pana la urma ne da de gandit. Fiind rodul unui sistem educational care produce rebuturi pe banda rulanta, fundamentalistii partinici nu se vor termina niciodata. Purtatori ai unei cutii craniene in care e loc sa intorci un tractor cu remorca, posesori ai unei priviri indecent de goale, astia se viseaza conducatori ai comunitatii. Deocamdata mai avem optiunea de a nu-i vota, dar daca-i lasam mai multa vreme in pace s-ar putea sa li se para ca prea avem multe drepturi.