Politicienii nostri repeta obsesiv ca stiu ei ce au de facut si ce e bine pentru noi. Nu mai gasesc ca e necesar sa ne mai ceara si noua cate o parere. Uneori mai fac o concesie sa ne informeze si pe noi despre masurile minunate pe care le-au adoptat. Ei stiu cum trebuie mo-dernizat statul. Ei stiu cum trebuie sa arate regionalizarea sau descentralizarea. Ei stiu cum trebuie reformate institutiile statului. Pe noi nu trebuie sa ne intrebe nimeni nimic. Se consulta cu FMI-ul atunci cand au nevoie de bani. Pe noi nu ne intreaba nimeni daca imprumutul este necesar si, cu atat mai putin, trebuie sa stim in ce directie pleaca banii. Iar contractele cu tone de bani, bani publici, sunt secrete. La ce sa se implice societatea civila, din moment ce ei stiu foarte bine ce au de facut? Poate doar sa aplaude. De 24 de ani, toti cei care au ajuns la putere au avut cate ceva de reformat. Fiecare a stiut ce are de facut. Si praful s-a ales. Dialogul n-a existat niciodata. Intre politicieni si socieatatea civila s-a permanentizat ruptura care acum pare imposibil de reparat. Ca popor, suntem in situatia femeii care s-a maritat cu un barbat stupid si autoritar, iar dupa casatorie trebuie sa suporte aroganta si brutalitatea care au impresionat-o.