Algoritmi versus discernământ: care pe care?

Dragi cititori, cu cât avem mai multă nevoie de validare, cu atât mai puțin discernământ avem, constata scriitorul Kurt Hanks, iar Camil Petrescu, în celebrul roman, ”Patul lui Procust”, scria că omul ridicol este omul pierdut într-o țară lipsită de discernământ și aprofundare.

Din păcate și România noastră a căzut pradă acestui tablou sumbru în care algoritmii au devenit ziduri de reacții, emoții și reflexe condiționate. Intersecția dintre algoritmi și discernământ este una dintre cele mai mari provocări etice și filosofice actuale. Algoritmii nu au conștiința și nici capacitatea de a cunoaște valoarea unei decizii, în timp ce discernământul implică o capacitate umană profundă de a judeca lucrurile în mod just.

Astăzi ne aflăm strâmtorați din plin de extreme ideologice, de stânga și de dreapta, ambele conduse de algoritmi emoționali, și orice încercare de a critica în vreun fel anumite manifestări este catalogată drept ”ură”, ”înapoiere”, ”propagandă”, ”trădare”, dar compasiunea autentică nu este nici statică, nici necritică, iar oamenii cu adevărat liberi în conștiință trebuie să condamne ruina morală și culturală prezentă în toate direcțiile.

Da, fac referire aici și la scenografia tenebroasă a reprezentantei țării noastre la Eurovision, spectacol vândut ca un mesaj de ”elevație spirituală” și de ”eliberare” de întuneric, culmea, tot prin întuneric. Am pierdut discernământul, oameni buni și am ajuns să adulăm manifestări aberante ale imoralității, numind răul bine și binele rău. Am ajuns să nu mai gândim și să nu mai căutam adevărul, doar validarea grupului, trendul, spiritul de turmă. Ni s-a obturat rațiunea și s-a transformat într-o boală care ajunge să afecteze mase mari de oameni, iar consecințele vor fi tot mai devastatoare. Suntem catehizați zilnic de aceste mecanisme algoritmice și-n tot acest carusel ne rămâne o întrebare: Cine ne stăpânește inima? Sau ce ne stăpânește inima?

Am participat de curând la o dezbatere despre inteligența artificială, susținută de profesoara Loredana Pădurean. Mi-a plăcut mult, cu atât mai mult cu cât, mi s-a confirmat din nou și din nou că buna întrebuințare a IA și a algoritmilor se reduce din plin la discernământ. Numai un bun discernământ ne poate oblădui de aceste manipulări algoritmice. Iar asta-i o mare minune azi, să ai discernământ! Buna judecată nu cade pradă nici ideologiilor de stânga, nici de dreapta, nici algoritmilor. Și care-i sursa discernământului, a judecății și a eticii? Cum ne formăm gândirea critică într-o lume în care algoritmii ne produc răspunsurile?

Să ne-ntoarcem la ”Minima Moralia”, eseul lui Andrei Pleșu, în care autorul scria că putem trăi eticul doar dacă ”imităm conduita- acceptată ca regulă- a unei Ființe etice”, pentru că formulele mecanice ale eticii sunt sterile și implicit limitate, iar această Făptură etică și plenară, Mântuitorul Iisus Christos, este cel mai înalt și puternic Reper moral care ne ajută să traversăm ceața algoritmilor. Așadar, omul își formează și își rafinează discernământul prin aprofundarea cuvântului biblic și prin practicarea constantă a Sfintelor Taine ale Bisericii(Spovedanie și Împărtășanie). Fără aceste baze etice ne pierdem umanitatea și devenim niște ridicole marionete ale algoritmilor.

Dragilor, eșecul vocațiilor noastre de a fi oameni provoacă această criza a discernământului și fac posibile ororile algoritmilor și ale ideologiilor. Să ne trezim din această anestezie și să luăm măsuri! Este prima urgență!