Canicula asta ne face să vedem mai bine o delăsare în ceea ce privește îngrijirea spațiilor comune din Zalău. Nu se poate spune că este vorba de mizerie de neconceput, nu vom exagera privind cele patru-cinci hârtii, trei cartoane și vreo șapte sticle de bere aruncate aiurea. Periculoasă este starea la nivel de mentalitate, vizibilă de alfel și pe alte meleaguri. Degeaba curăță firmele de salubritate orașul dacă, mai mici sau mai mari, copiii nu sunt învățați să nu arunce hârtii pe spațiile de joacă, ori după ce le-au aruncat nu li se spune că trebuie să le adune și să fie îndemnați la acest lucru. Celor maturi ne revine sarcina de a ne trage unii pe alții de mâneci și atenție: “nu așa”! Cum ne putem trezi oare din constanta acțiune de “infectare” a Văii Zalăului cu plastic pe care natura îl “asimiliează” în sute de ani? Ce mare lucru a lua un flacon de plastic în sacoșe și a-l depune la locul fixat pentru așa ceva la întoarcerea de la iarbă verde? Cum poate arunca sticla părintele când copilul este martor și preia un obicei rău? stop_coloana Dacă nu reușim și nu reușim să coștientizăm pericolul care ne paște de a fi etichetați de străinii care ne vizitează ca neglijenți, ori chiar de unii dintre noi, putem să ne scriem lecția simplă pentru uituci, să nu zic retardați. Cam în maniera cum se explica despre “cosorul lui Moceanu” în romanul “Cel mai iubit dintre pământeni” al lui Marin Preda; “cosorul este compus dintr-o parte lemnoasă și din alta fieroasă”. Nu de alta, dar nu vrem să cădem în păcatul că ceea ce este în grija tuturor și nu poartă “semnătură” este numai bun de lăsat în voia sorții. Adică spațiile comune ale orașului.

 

Post Views: 132