Agricultura Sălajului a ajuns la sapă de lemn

Teritoriul Regiunii Nord-vest este de 3.416.046 hectare, din care terenul agricol cuprinde 2.070.817 hectare, adică 60,6 la sută din suprafaţa totală a regiunii. Judeţul care deţine cea mai mare parte a terenurilor agicole este Bihor, 23,6 la sută, în timp ce Sălajul deţine doar 11,5 la sută. Altfel spus, avem în Sălaj 120.588 de hectare teren arabil. E drept că în 1989 în judeţul Sălaj se lucrau 140.087 de hectare. Dar, “fost-ai lele tânără”.
 Cea mai mare pondere a suprafeţelor agricole neutilizate aparţine exploataţiilor agricole individuale. A îmbătrânit forţa de muncă din agricultură, ţăranii sunt tot mai rari pe la sate, iar suprafeţele de teren cultivate se împuţinează pe zi ce trece. 
 Directorul Diectiei Agricole Judeţene Sălaj, Valentin Duca, este omul care a prins şi vremea aceea despre care spunem că “atunci când era mai rău, era mai bine (în agricultură); şi-mi pune la dispoziţie nişte cifre privind suprafeţele cultivate în judeţ, încât mă trec fiorii. 
 Dacă în anul de graţie 1989 agricultorii sălăjeni cultivau cu grâu 33.360 de hectare, în anul de mare graţie 2015 în tot judeţul s-au cultivat 8.175 de hectare. Chiar dacă suntem “mămăligari”, nu ne ţinem serios de apelativ. Spun asta pentru că acum 26 de ani în Sălaj se cultivau 43.919 hectare cu porumb, stop_coloana iar în 2015 mălaiul n-a crescut decât pe 25.543 de hectare. Să nu mai vorbim de sfecla de zahăr, care în ultimii trei ani nu s-a mai cultivat deloc în judeţ, ori de in şi cânepă, care în 1989 se cultivau pe 4.900 de hectare, iar în 2015 pe un singur hectar, la Năpradea. 
 În zootehnie, cu excepţia statutului nostru mioritic, e dezastru. Si când apun statut mioritic mă gândesac că numărul animalelor biblice, al oilor adică, a crescut în anul 2015 la 360.781 de capete, plus 24 de mii de capre; comparativ cu anul 1989 când pe păşunile Sălajului păşteau doar 278.956 de oi.  
 În schimb, la bovine e dezastru: în anul 1989 erau 117.027 capete de vaci, iar anul trecut doar 31.338. Cert este că această înşiruire de cifre ne arată că deşi potenţial agricol există, lipsa forţei de muncă şi lipsa utiajelor performante pentru modernizarea agriculturii ne ţin la sapă de lemn.