Garanţia oferită de stat nu face doi bani pentru bănci
Atata vreme cat nu există puterea cofinanţării, proiectele prin fonduri europene nerambursabile sunt o amăgire pentru majoritatea fermierilor.
Se tot bate toba că nu ne străduim să accesăm fonduri europene. Ba un consilier de stat, este vorba de Andreea Vass, acuza fermierii romani că sunt dezinteresaţi, sau mai pe şleau spus că au un grad de lenevie in a intocmi proiecte pentru a beneficia de bani comunitari nerambursabili. Oare chiar aşa să fie? Doar un singur exemplu vom etala in cele ce urmează pentru a ne da seama că de la vorbă pană la faptă e cale lungă, că birocraţia este in floare, că potenţialul investitor este un inotător bun, dar din păcate este aruncat in apă legat de maini şi de picioare.
Contractul de finanţare semnat de un an, dar fără bani…
Doi semeni de-ai noştri din zona Benesatului s-au asociat, au injghebat o societate comercială, SC Marolik Farm SRL, cu scopul de a infiinţa o fermă cu 120 de capete de vaci cu lapte. In acest sens au achiziţionat un teren, in locul numit Toag, situat intre Biuşa şi Benesat. După ce şi-au realizat o parte din utilităţi (puţ forat, alimentare cu curent electric, drum de acces) societatea Marolik a depus un proiect pe Măsura 121 – „Modernizarea exploataţiilor agricole”, cum spuneam avand obiectiv infiinţarea unei ferme de bovine. Proiectul in valoare de un milion de euro, după zecile de „purecări” a devenit eligibil. Aşa că in luna martie a anului trecut a fost semnat contractul de finanţare. Pană aici toate bune şi la locul lor.
Creditul bancar – o deşertăciune
Cum SC Marolik Farm SRL este firmă nou infiinţată (START UP) şi are statut de fermă ecologică, Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală acordă fonduri nerambursabile in proporţie de 55 la sută, urmand ca 45 la sută să fie contribuţia investitorului. Aşadar, cei doi fermieri trebuiau să facă rost de 450 de mii de euro pentru a purcede la construirea fermei de bovine. Altă soluţie nu era decat creditul bancar. |i in acest mijloc de obţinere a fondurilor şi-au pus investitorii nădejdea. Dar deocamdată această nădejde are un iz de deşertăciune.
Băncile sunt stat in stat
„Am fost la toate băncile, mărturiseşe cu amărăciune unul dintre fermieri. Le-am adus cele mai clare dovezi că suntem in drept să luăm credite. Ne-au ascultat şi cu asta am rămas”. Există totuşi Programul Fondului de Garantare a Creditului Rural (FGCR) In program se stipulează faptul că in cazul in care creditele sunt insuficiente pentru o investiţie din agricultură creditul poate fi acoperit pană la 80 la sută de Fondul de Garantare a Creditului Rural. Numai că bancherii au legile lor. Spun asta pentru că deşi FGCR a eliberat un certificat de garantare pentru creditele firmei Marolik, nici o bancă nu a fost dispusă să acorde creditul. S-a incercat obţinerea creditului prin ipotecarea a două imobile din mediul rural şi a unui apartament, dar nici aşa băncile nu s-au lăsat induplecate. Ba, mai mult, la valoarea de 450 de mii de euro au cerut garanţie de 900 de mii de euro. „Băncile sunt stat in stat, conchide cu amărăciune fermierul, dar tot nu ne lăsăm.”
Ajută-te singur!
Nu e uşor să obţii contract de finanţare in valoare de un milion de euro. Nu e uşor, şi tocmai de aceea cei doi fermieri incep lucrările de cum se desprimăvă rează. S-au imprumutat pe la cunoştinţe, pe la prieteni, au găsit o firmă de constucţii care este dispusă să inceapă lucrările şi să le finalizeze intr-o primă fază ca investitorii să poată primi intaia tranşă de bani. Dacă aceste compromisuri nu s-ar realiza, pană la mijlocul anului in curs contractul de finanţare se reziliază.. Ajută-te singur zice vorba din popor. Ajută-te pentru că statul, cat e el de stat, n-are credibilitate in faţa băncilor. Nici măcar Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nu-i băgat in seamă de bancheri. Şi atunci, d-na Vass, e leneş fermierul roman?!

Post Views: 70