Intre cele mai de seama sarbatori inscrise de Biserica in calendarul sfinteniei crestine se numara si praznicul Adormirii Maicii Domnului, pentru intampinarea caruia ne-am pregatit duhovniceste prin post si rugaciune timp de doua saptamani. Nu-i cu putinta sa amintim toate momentele insemnate din viata celei pe care ingerul Gavriil a numit-o „plina de dar” si „binecuvantata intre femei” (Luca 1,28) si care a fost aleasa de Dumnezeu sa-L nasca pe „Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1,33), pe Mantuitorul sufletelor noastre. Vom aminti doar ca, in timpul patimilor Domnului Iisus, mama Sa a fost alaturi de Fiul ei, iar Acesta, in vapaia durerilor si a chinurilor de moarte, o incredinteaza pe Sfanta Maica apostolului iubit, Ioan. Intre cele sapte cuvinte pe care Iisus le-a rostit pe cruce, unul se refera la acest moment:” Deci Iisus vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului:”Iata mama Ta!”. Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine”(Ioan 19, 26-27). Inainte de sfarsitul vietii sale, Maica Domnului a fost instiintata in chip minunat. Arhanghelul Gavriil, care la Buna-Vestire i-a adus un crin si i-a binevestit ca va naste pe Iisus, Mantuitorul lumii, vine acum cu o ramura de finic si-i vesteste mutarea la cele vesnice. Cum Apostolii Domnului erau raspanditi in toata lumea, sa predice Evanghelia, dupa porunca Domnului(Matei 28,19-20), Preacurata a lansat o chemare tainica catre ei: „Apostoli de la margini, adunandu-va aici, in Ghetimani, ingropati trupul meu, iar Tu, Fiul si Dumnezeul meu primeste duhul meu”(Svetilna zilei). Apostolii sunt adusi pe nor, si impreuna cu multi din membrii primei comunitati crestine din Ierusalim, o conduc cu multa tristete pe Maica Domnului pe ultimul drum. Traditia spune ca o data cu cantarile lor s-au auzit negraite cantari ingeresti in vazduh. Trupul Preacuratei, infasurat in giulgiuri, cum se obisnuia la evrei, a fost asezat in mormant nou de piatra, in Ghetsimani. Tot traditia mai spune ca apostolul Toma a sosit dupa trei zile de la inmormantare, afland pe apostoli si pe ceilalti ucenici plini de lacrimi si de intristare. A plans si el si s-a intristat pentru plecarea Maicii Domnului, dar si pentru faptul ca numai el a intarziat si nu a fost invrednicit sa o mai vada vie pe Maica Domnului. Induiosati de tanguirea lui, apostolii il conduc la mormant, dar cand au deschis mormantul au costatat ca acesta era gol. Au inteles de aici ca Dumnezeu nu a ingaduit ca trupul ce a nascut pe Domnul Vietii sa vada stricaciunea, ci l-a inaltat la cer. Tristetea apostolilor s-a preschimbat in bucurie. Iar aceasta bucurie a strabatut, pe deasupra tristetii, toata istoria crestinatatii: ea a fost cuprinsa in viers de strana, pentru a fi traita si cantata si de noi, cei de azi, ca si de cei ce vor mai veni, pe cararile crestinatatii:” Intru nastere fecioria ai pazit, si intru adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare, mutatu-te-ai la viata, fiind maica vietii”.

Post Views: 52