Ador, ador…

Dragi cititori, am deschis acest subiect pentru că observ tot mai multe utilizări greșite ale acestui termen: ”ador”. Apare din belșug în dialogurile dintre tineri, copii, sau adulți. Îl întâlnim într-o sumedenie de sintagme în cărțile bibliotecilor, iar filmele, desenele și întreaga mass-media debordează de această expresie folosită pentru orice și oricine.

Am mai vorbit despre această realitate cruntă a crizei a cuvântului și despre faptul că, odată cu deformarea morală a omului, a urmat și deformarea limbajului. Expresiile pe care le folosim comunică, de fapt, starea noastră interioară și prioritățile greșite după care ne ghidăm viața, însă, chiar dacă mulți ne luptăm să ne construim corect ierarhia valorilor, cuvintele și expresiile pe care le auzim în jurul nostru sunt adesea molipsitoare și trebuie să fim foarte atenți cu privire la ceea ce răspândim mai departe, pentru ca formează conștiințele celor vulnerabili.  

A adora înseamnă a recunoaște că Dumnezeu este sensul deplin al vieții, inima a toate, ”principiul fundamental” de la care totul începe. A-L adora pe Dumnezeu înseamnă a ne redescoperi liberi pe noi, în timp ce a adora oamenii sau lucrurile înseamnă a ne crea dependențe, a deveni sclavi. A adora înseamnă: ”Mă prostern dinainte, pentru că vreau să devin asemenea…celui adorat”. Mă prostern înaintea lui Dumnezeu pentru că vreau să devin asemenea Lui, să fiu o imagine a Lui. Cred că ne dăm seama cu toții că e cam greu să adorăm tăiețeii.

A adora înseamnă a iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva, a diviniza. Dragilor, acest sentiment uman ar trebui să fie rezervat doar lui Dumnezeu.

Acum două milenii, un învățător al Legii s-a prezentat la Iisus cu o întrebare importantă, cea mai importantă, o întrebare mereu actuală: ”Care este marea poruncă?” Să ne întrebăm și noi, cei cufundați în acest fluviu difuz: Care este cel mai important lucru și principiul inspirator a toate? Care este centrul propulsor din viața noastră?

Răspunsul lui Iisus este cât se poate de clar: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău! Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!” (Mt 22,37-39).