Portile cimitirului au fost sudate. Autoritatile locale au decis ca singurul mijloc de a ajunge la cele peste 10.000 de morminte sa fie pe jos, astfel ca batranii si bolnavii vor fi obligati sa strabata kilometri intregi pana la locul de veci al celor dragi.
Batranii, bolnavii si persoanele cu handicap trebuie sa se gandeasca bine inainte de a porni in vizita la mormintele celor dragi ca au de urcat pe jos drumul in panta care strabate cimitirul.
Bariere si lacate pentru cei plecati
De vreo doua zile, poarta principala a unicului cimitir din Zalau a fost ferecata cu doua bare de fier, sudate la imbinarea dintre cele doua parti ale portii. La o prima vedere iti vine sa crezi ca o minte iscoditoare a ferecat portile pentru ca in cazul in care vreunui mort ii vine ideea de a evada din locurile cu verdeata si fara suspine sa nu poata iesi din incinta cimitirului. La cea de-a doua intrare in cimitir a fost montata o bariera, strajuita de un imens lacat care cine stie cand si cum se va deschide. M-am gandit ca edilii Zalaului sunt precauti si au pus aceste bariere, cum spuneam, pentru a impiedica o eventuala evadare a raposatilor. Doamne fereste, sunt peste 10.400 de suflete care se odihnesc in cimitir si o revolta a lor, ori un miting (ca tot e la moda) ar bulversa bunul mers al urbei de sub Meses.
Lucru facut pe jumatate
Presupunerea mea cu evadarea mortilor din cimitir nu s-a adeverit. Potrivit d-lui Radu Nistorescu, administrator public al municipiului, „aceasta masura a fost luata pentru a impiedica accesul masinilor in cimitir si este una permanenta. In nici un oras civilizat din tara nu se intampla situatii ca unui cortegiu funerar sa-i fie impiedicat accesul din cauza masinilor care sunt parcate in cimitir. Accesul in cimitir va fi limitat si pentru firmele care au lucrari la morminte, limita de tonaj admisa fiind de pana la doua tone. In acest moment exista un proiect de modernizare a capelei, de construire a unei mici cladiri administrative si a unei cismele. De asemenea a fost reparat gardul, portiunea de pe strada Crangului si se lucreaza la amenajare alei”. Initiativa este laudabila doar pe jumatate. Si sa vedem de ce.
Blestem in loc de rugaciune
Daca iesitul mortilor din cimitir este o gluma mai mult sau mai putin condimentata, vizitarea mormintelor de catre cei apropiati celor ce s-au dus este o realitate. La cele 10.400 de morminte, zilnic se duc cu o floare in semn de omagiu si aducere aminte zeci de persoane, rude apropiate, parinti, cunostinte. Multe dintre aceste persoane sunt in varsta si puterile nu le mai tin. Ajunse la poarta cimitirului, mai au de mers cale lunga, chiar un kilometru sau doi pana la locul de odihna al celui drag. Dar picioarele nu-i mai asculta. Unii se tarasc pe alei cu flori si lumanari in brate, altii renunta sa se deplaseze la mormant pentru ca putinta nu-i. Daca portile nu ar fi fost ferecate cu bare de fier, s-ar fi deplasat cu masina pana la mormant. Ar fi aprins o lumanare, ar fi rostit o rugaciune si s-ar fi intors impacati acasa. Asa se opresc la poarta, si bleastama in gand pe cei ce le-au luat dreptul de a-si cinsti mortii. Am vazut asta cu ochii mei saptamana trecuta. O batranica plangea pur si simplu ca nu o tin puterile sa ajunga la mormantul fostului ei sot, sa-i puna o floare de liliac la capatai. Taxiul cu care venise pana la poarta a facut cale intoarsa. Sesizari de acest gen vin cu nemiluita.
De-a-ndoaselea
Daca poarta princi-pala este bine tintuita cu bare de fier sudate si nu sunt sanse sa se mai deschida curand, la poarta dinspre nord, bariera ar putea fi ridicata intr-un anumit interval al zilei, pentru ca si cei ce nu se pot deplasa per pedes sa poata aduce un omagiu celor dragi trecuti in vesnicie. Un orar pentru accesul autoturismelor in cimitir se impune de urgenta. Un orar cand sa ne putem vizita mortii, sa mai schimbam o vorba cu ei, sa le spunem cum aici la noi toate merg de-a-ndoaselea. Ca ne „bucuram” de o multime de masuri restrictive in loc de masuri care sa ne faca traiul mai usor.

Post Views: 83