Incepand de vineri, sau de joi noaptea mai exact, pe langa lunile din cunoscutul nostru calendar a mai aparut una -cea a promisiunilor. Din fericire ea este introdusa o data la patru ani, cand sunt alegeri. Daca ar fi sa fie puse cap la cap toate promisiunile din campania electorala, ce bine s-ar trai pe piciorul nostru de plai. Ehei, diferentele nu sunt foarte mari. Asa cum am vazut si la ARD, asa cum bate vantul si dinspre USL, programele sunt la fel: scaderea CASS cu cinci procente la angajator, scaderea TVA, scaderea impozitului unic, mai multi kilometri de autostrada, atragerea investitorilor si, desigur, mai multe locuri de munca. Dar parca le-am mai auzit pe astea si nu multe dintre ele s-au intamplat. Cum se vor indeplini promisiunile? Ei asta-i, chiar vreti sa stiti? Nu stiu prea bine nici ei. Vor vedea ce-i de facut, ce legi vor fi adoptate dupa ce se aleg. Interesant este ca toate aceste minunatii sunt promise mai ales de catre cei care mai au la activ unul sau doua mandate de alesi ai neamului considerand ca sunt indreptatiti sa mai fie alesi inca o data. Pentru ce motiv doar ei stiu, pentru ca in realitate electoratul a vazut ca nu prea s-au inhesuit alesii sa-si respecte promisiunile, astfel incat celor din popor sa le fie un strop mai bine. De ce doar in luna promisiunilor isi amintesc politicienii de popor? Simplu. Pentru ca in restul anului cei in cauza sunt ocupati cu contrele, cu acuzatiile iscate din te miri ce. Nu cu confruntari de idei, cum ar fi normal intr-o campanie electorala, ci cu confruntari de dosare si acuzatii penale. In rest, vorbele goale sunt de prisos si nu tin de foame, nici de sete. Cu atat mai putin de cald.