Viata grea si scumpirile ne invata treptat lectia zgarceniei, sau poate a cumpatarii. Ne gandim de doua ori pana sa lasam bacsis. Cantarim in palma fiecare banut, stand pe ganduri daca ne permitem sau nu cei 10 la suta din nota de plata de la restaurant sau cei 20 la suta la coafor sau frizerie. Fie ca ii spui „bacsis”, dupa modelul oriental, fie ii spui „tips”, dupa cel occidental, a devenit o practica des intalnita, o norma social acceptata.
Unii dintre noi , „mai cumpatati”, riscam sa ne alegem cu imaginea „unui zgarie branza”, sau sa avem supriza sa nu mai fim serviti cu promptitudine si respect. N-am vrea nici sa il suparam pe chelnerul care are acces la mancarea sau bautura pe care o vom consuma. Exista anumite riscuri.
Dar nu tine numai de alegerea pe care o facem. Sa lasi nu este optional. Cei la care apelam pentru servicii sunt mai flamanzi decat noi. Nu lasi, ti se ia. Nota de plata la restaurant e umflata. Taximestristul rotunjeste intotdeauna suma in sus, frizerul nu iti da bon fiscal, asa ca isi ia cat vrea, la magazin primesti rest o guma sau nimic. Lectia vietii este ca amabilitatea costa, e scumpa, si se scumpeste pe masura ce suntem mai saraci si traiul e mai greu.

Post Views: 66