Directorul coordonator al Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Salaj, Gabriel Rosean, imi reprosa zilele trecute ca „nu scriu optimist despre agricultura”. Cu draga inima as scrie, numai ca acest sector al economiei romanesti se afla la ananghie mai mult ca niciodata in ultimii 20 de ani. Din functia pe care o detineti incercati sa-i dati agriculturii salajene o aureola rozalie, cu toate ca ea seamana mai mult cu plumburiul bacovian. Dintr-o situatie primita de la institutia pe care o conduceti reiese faptul de la an la an se fac tot mai putine lucrari pe terenurile arabile. Desigur domnia voastra afirma la o intalnire cu presa ca nu poate impune producatorului privat cat si ce sa cultive. E drept a trecut vremea impunerilor de la centru, dar sa nu va treaca pe la periferia imaginatiei ca taranul roman, (hai sa-i zicem fermier, asa e moda) ar lasa pamantul de parloaga daca indeletnicirea cu agricultura nu i-ar aduce pierderi.
Situatia insamantarilor emisa presei de DADR arata ca in toamna anului 2009 in Salaj s-au insamantat cu grau 6382 de hectare. Cu doi ani in urma numerele se invarteau in jurul cifrei de 10.000; sa nu mai vorbim ca prin anii ‘90 suprafata totala la nivel de judet cultivata cu grau se apropia de 30.000 de hectare. Asta a fost in toamna. Nici primavara nu are iz mai optimist. Deocamdata, din cele 58.533 de hectare programate, au fost arate 28.800 hectare pentru culturile de de sezon. Este adevarat ca nici Dumnezeu n-a prea tinut cu agricultorii romani. N-a tinut Divinitatea, dar pacostea mare vine de la cei pe care i-am ales. Ca asa ii trebuie taranului…
Lucrarile agricole sunt la noi mai scumpe ca oriunde. Faptul ca nu s-au redus acciza la motorina, dupa luni bune de promisiuni, a dus la situatia ca un hectar de arat sa coste 450 de lei, discuitul de doua ori – tot 450 de lei, semanatul – 200 de lei s.a.m.d. Subventiile pe suprafata sunt praf in ochi pentru taranul roman (161 euro pe hectar, iar in alte state europene intre 450-550 euro pe hectar). Semintele certificarte sunt extrem de scumpe, incat bietul taran prefera sa le coboare din pod pe ale sale. 70 la suta din ce bagam in gura vine de peste mari si tari. Ingrasamintele chimice – la noi ca la nimenea – nu sunt subventionate de stat. Si atunci ne mai miram ca Danemarca obtine 9000 kilograme de grau la hectar, iar in Salaj si nu numai, ne chinuim sa-i smulgem taranei 2200 de kilograme pe aceeasi unitate de suprafata. Cat despre subventionarea fermelor de semi-subzistenta, pe care pedalati continuu, nu vreau sa fiu rau, dar v-as da o pilda: In timp ce noi suntem indemnati sa scormonim tarana, precum in Somalia, confratii nostri intru agricultura din Europa isi fac planuri ce sa cultive pe solul selenar.

Post Views: 91