Nu e greu sa trimiti oamenii acasa dintr-o simpla semnatura. Dar cand esti ministru ar trebui sa fii responsabil. E simplu ca buna ziua sa trimiti in somaj dintr-o singura semnatura chiar si toata omenirea. Pentru ca tu ca ministru ai asigurat traiul pana la pensie, ba chiar si dupa, fara sa te gandesti macar o clipa cum ai facut acest lucru. Si atunci e simplu sa trimiti mii de oameni sa se recalifice, sau sa-si caute singuri locuri de munca. Statul nu se va simti dator cu absolut nimic. Eventual iti va aplica o noua taxa, cea pe suferinta. In cele ce urmeaza voi pildui cu trei ministri care incep sa dea de pe acum sfaturi viitorilor someri, pregatindu-i sufleteste (daca altfel nu-i duce capul) pentru marea disponibilizare din vara. Ministrul Vasile Blaga, care se pretinde expert in consiliere profesi-onala, le-a recomandat profesorilor si politistilor sa se recalifice, dandu-se exemplu pe el, preci-zand ca la inceputul anilor ‘90 fiind inginer a trebuit sa se reprofileze. Un inginer care dand din coate si profitand la maxim de toate functiile ce le-a detinut a facut averi pe care nu usor le-ar putea justifica. Numai ca acum nu e loc in vami si ministere pentru toti politistii si profesorii pe care-i paste disponibili-zarea. In aceste conditii recomandarea lui Blaga pica. Elena Udrea, ministrul de la Turism este ceva mai aplicata si ii trimite pe profesori sa se faca translatori. Insa profesorii de limbi straine sunt putini si cum exporturile sunt pe duca e greu de crezut ca piata are mult de lucru. Pentru profesorii care nu sunt de limbi straine, Udrea n-a gasit nici o solutie. Si teoria ei este un soi de „aque pluvia”. Vladescu, ministrul Finantelor este cel mai profesionist si netemator expert in disponibilizari. Se lauda ca in 1997, pe cand el era secretar de stat in Ministerul Industriilor au plecat acasa 90.000 de mineri. „Deci nu pot spune ca imi este frica sa concediez, chiar si dintr-o companie a mea am dat afara 25 la suta dintre oameni”. Si ce-ati pus in loc d-le ministru? Desigur, taxa pe sufe-rinta, pentru ca nu e greu sa trimiti oamenii in somaj printr-o simpla semnatura. Mai greu e sa-ti asumi responsabilitatea acelei semnaturi si ca ministru sa vii cu recomandari viabile, nu cu povesti de adormit… somerii.