O adevarata industrie care asigura un circuit scurt si sigur al banilor a inflorit in Zalau. Industria celebrei slot-machine. Leul pe care l-ai dat din mila unui „amarat”, devine la scurt timp o apasare nervoasa de tasta.
Localurile Zalaului, cu precadere cele din zonele periferice dar si din centru, sunt pline de aparate de inghitit bani si faurire a viselor desarte
Asa cum am promis saptamana trecuta (chiar daca am fost injurat si felicitat, hulit si binecuvantat in urma articolului Moravuri de 20 de lei) revin cu un nou material despre viata de noapte a Zalaului. O viata deloc linistita asa cum s-ar parea. La cluburile de noapte se intra greu, cu parola. Asa ca ne-am indreptat spre zona garii, unde crasmele cu mastica la 1 leu sunt deschise pentru oricine. Cocosii cantau pentru intaia oara, semn ca suntem in mijloc de noapte. O noapte cu iradieri de cobalt, mai mult cenusie decat neagra.
NU VIN SEPTARII, FIR-AR SA FIE!
In sala de asteptare e frig, incat nici un om al strazii nu s-ar incumeta sa doarma aici. E si mizerie. Din cand in cand politistul de la transporturi feroviare, iese din birou si mai da o tura in jurul garii, sau priveste pe fereastra birturilor non-stop, pentru a se asigura ca totul este in regula, din punctul lui de vedere. Supravegheaza de fapt cum, in crasma ordinara, cu miros de drojdie dospita, un grup de fete si baieti bat tastele aparatelor de jocuri de noroc pana le… inrosesc. Sunt vreo sase fiice ale Evei si vreo sapte vlajgani, care se perinda la… pupitrul celor trei aparate introducand bancnote de 5 si 10 lei in nestire. Cativa dintre jucatori sunt minori si n-ar avea acces la aparate, dar asta nu pare sa o deranjeze pe barmana si nici chiar pe politistul care priveste pe geam. O blonda cu ten masliniu isi alimenteaza in flux continu partenerul cu bancnote. Tuciuriu si partenerul. Injuraturi si pumni in masa,cand norocul trece pe langa ei. Cei cinci septari (premiul cel mare care poate ajunge la 50 milioane lei vechi) n-au aparut in noaptea aceea pe ecran. Cel putin in cele doua ore cat am urmarit jocul. In rest doua-trei prune, doua -trei piersici, doi-trei pepeni rosii, apareau la intervale neregulate pentru a-i incita si a le da sperante, cei drept vagi, jucatorilor. La un moment dat unul dintre jucatori ramas calic ii cere cu insistente bani partenerei cu amenintari si injuraturi. Aceasta ii arata iritata buzunarele goale si ii intoarce injuraturile. In rest aburi de rachiuri inferioare, nervi si din cand in cand cate o luminare la fata, cand aparatul se indura si afiseaza pe ecran o bruma de leuti.
DE LA CERSIT VISAND LA MILIOANE
Cateva dintre perso-najele care bat butoanele aparatelor imi par cunoscute. Si chiar imi sunt. Cunoscute e un fel de a spune, pentru ca le intalnesc din cand in cand pe strada cu sau fara voia mea. Pe un vlajgan dintre cei sapte l-am vazut in repetate randuri pe strazile Zalaului chinuindu-se sa traga un carut incarcat cu tot felul de fiare. Destinatia; centrul de colectare a fierului vechi. Trudeste si castiga un ban. Ca seara vrea sa-si inmulteasca „talantii”, mizand pe hazard, in fata aparatelor de jocuri de noroc e cu totul alta poveste. Pe doua dintre tinere iar le stiu. Cum se zice din vazute. De cateva ori le-am intalnit pe una sau pe alta dintre ele iesind discret in fata trecatorilor si implorandu-i sa le dea un leu, invocand diferite neajunsuri, cel mai des lipsa painii. Nu sunt cersetoare in adevaratul inteles al cuvantului, isi selecteaza clientii cu grija dintre sutele de trecatori, vorbesc frumos si convin-gator si-n 70-80 la suta dintre incercari reusesc sa-si atinga scopul. Altfel cum s-ar prezenta in fata partenerilor cu buzunarele goale? Mai ales ca pe acestia ii mananca degetele sa bata clapele aparatelor. Desigur in speranta ca odata si odata norocul le va surade. Desarta speranta.

Post Views: 58