Este destul de dificil sa se traiasca in libertate.
Pana in urma cu aproape 20 de ani, societatea romaneasca era incorsetata in programe si intr-o disciplina impuse. Evenimentele din decembrie 1989 au fost ca o descatusare. Romanii, „scapati”… in libertate, si-au luat „zborul” spre alte zari. In primele luni din 1990 inca nu aveam libera trecere spre Centrul si Vestul Europei, dar fiecare dintre noi si-a dorit mult ravnitul pasaport cu care sa trecem granita spre… „pomul laudat, pana de curand oprit”. Prin luna iulie a primului an de libertate, am stat 24 de ore la un punct de trecere a frontierei pentru a „fotografia” „ce si cat duce romanul” spre pietele din Ungaria, spre exemplu, si cu ce se intoarce acasa. A fost o experienta trista, greu de descris. Daciile celor care treceau dincolo, dupa cozi interminabile, erau pur si simplu sufocate de marfuri, incepand cu banala hartie igienica si pana la mobila de apartament. Dar ce nu era in portbagaj si „pe” biata Dacie. Nici un „turist” din Romania nu trecea granita sa vada frumuseti din Pusta ungara. Nu, toata „suflarea” voia sa faca bani din negot, sa vanda ceva. Am fost si-n 2-3 piete din Budapesta. Peste tot intalneai romani transformati peste noapte in comercianti. Vindeau marfa oriunde: pe jos, pe scaune sau mese improvizate. Era o nauceala totala. Din orasele din centrul si sudul tarii se duceau spre Ungaria frigidere, congelatoare etc., din Zalau tuica, mobila, ciorapi, rechizite scolare, maiouri, „rude” de salam si parizer. Dar ce nu se ducea. Diversitatea de marfuri era chiar diabolica. La intoarcere, ce aveau romanii in masini? Vechituri (TV, aparate electrocasnice), sucuri si bomboane. Era un pelerinaj ca spre Mecca. In schimb, romanul a cam uitat sa se prezinte la lucru, pierzandu-si locul de munca. Dar ce conta? Lumea facea „negot”. Mai spre toamna, sindicatele au iesit in strada. Cereau program redus de lucru, schimbarea conducerilor de intreprinderi, salarii mai mari. Deja, isi arata coltii un fenomen nemaiintalnit pana atunci: devalorizarea leului, scaderea veniturilor – in competitie cu imputinarea marfurilor si cresterea preturilor. Ideea care domina societatea era: privatizarea. Nu prea stiam cu ce se „mananca”, dar, hei-rup-ul spre a deveni fiecare „patron”, „om de afaceri” etc., era dominant. Libertatea castigata trebuia valorificata la maximum. Din pacate nu ne-am stiut folosi de libertate decat in primii ani, si atunci fara a ne stabili o anumita tinta. Si au trecut aproape 20 de ani de „libertate”, conditie care, pe foarte multi i-a sufocat. Acum, ne-a prins o noua criza, cea mondiala. Cu ce finalitate? Vom vedea. Nu-i usor sa traiesti in libertate.

Post Views: 94