Un an greu, plin de conflicte si marcat de criza economica e pe cale sa se incheie. Certurile politice de la nivel central s-au incapatanat sa intre si in casele romanilor de rand, impartindu-ne in tabere adverse. Politicile guvernamentale, multe dintre ele facute dupa ureche, au adus, de asemenea, romani impotriva romanilor. Profesori versus stat, functionari versus profesori, angajati din mediul privat versus bugetari. Si lista contradictiilor poate continua… Pentru ca, din pacate, discursurile dezlanate si demagogice despre solidaritate si toleranta pe care ni le servesc onoratii politicieni raman la nivelul bunelor intentii si nu-si gasesc concretizarea in realitate.
Un sir de aproape doi ani de campanii ne-au alterat acut bunul simt (nu ala trecut pe afise pentru a atrage voturi) si au reusit aproape sa ne anemieze memoria. Am uitat poate prea devreme ca proiectele nationale nu pot fi doar apanajul unei minoritati, fie ea politica sau economica, si ca reusita demersurilor politicienilor trebuie sa fie insotita si de acceptul populatiei. Dar in loc sa aduca reconciliere si bunastare, politicienii s-au straduit sa dezbine. Si am tinut-o asa vreme de vreo doi ani. Certandu-ne intre noi pentru partide si candidati, acuzandu-ne de interese partinice si ponegrindu-i pe cei care nu ne impartaseau opiniile politice. De abia in preajma sarbatorilor simtim nevoia de a ne apropia mai mult de semeni, de a trata alteritatea cu mai mult respect si mai multa bunavointa. Mai bine mai tarziu decat niciodata…
Solidaritatea, in adevarata acceptiune a cuvantului, ar trebui sa fie cuvantul de ordine pentru un 2010 care nu prea are semne bune de belsug si nici nu promite sa aduca linistea in economia nationala puternic zdruncinata de criza financiara si de criza politica. Iar daca dorim sa avem sperante (macar) la un viitor mai bun nu trebuie sa mai amanam inca un an lectia reconcilierii nationale.

Post Views: 68