Centenarul mortii lui Gheorghe Pop de Basesti -

La Basesti, locul de nastere al lui Geroge Pop de Basesti, au fost organizate ieri, dumnica, 24 februarie, manifestari dedicate comemorarii a 100 de ani de la moartea celui supranumit "batranul natiei", in cadrul carora a fost lansat si proiectul de reabilitare a Casei Memoriale George Pop de Basesti. Au avut loc depuneri de coroane la bustul lui George Pop de Basesti, un program artistic si alocutiuni. La eveniment a participat o delegatie din Salaj, din care a facut parte si cunoscutul istoric salajean dr. Marin Pop, de la Muzeul Judetean.

Acum 100 de ani, intr-o zi de duminica, pe data de 23 februarie 1919, Gheorghe Pop de Basesti, una dintre cele mai mari personalitati pe care le-a dat Salajul istoriei, trecea in eternitate. in ordine cronologica, este a doua mare personalitate salajeana, dupa Simion Barnutiu, fiind urmat de Iuliu Maniu si Corneliu Coposu.
Se stingea din viata atunci „batranul natiei”, dupa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga, care a avut ocazia sa-l cunoasca personal si sa fie gazduit la Basesti inainte de 1918.
Gheorghe Pop de Basesti a avut, insa, marea bucurie sa vada cu ochii sai implinit visul de veacuri a romanilor, desavarsirea unitatii statale, la 1 decembrie 1918, vis pentru care a luptat intreaga sa viata. La marele praznic al natiunii romane de la Alba Iulia i s-a acordat cinstea de a prezida Adunarea Nationala, iar a doua zi a fost ales ca presedinte al Marelui Sfat National, parlamentul provizoriu al Transilvaniei.

Familia si formarea profesionala

S-a nascut pe data de 1 august 1835 in localitatea Basesti, localitate care a apartinut judetului Salaj, pana la raionarea de tip sovietic din anul 1950. A absolvit la Oradea cursurile Academiei de Drept. Dupa absolvirea studiilor superioare juridice si satisfacerea serviciului militar, Gheorghe Pop de Basesti s-a intors in judetul sau natal, unde a ramas si a activat pana la moarte.

Aparator al romanilor
in parlamentul de la Budapesta

La data de 22 iunie 1872, Gheorghe Pop a fost ales, „cu nespus de mare insufletire”, ca deputat in circumscriptia electorala Cehu Silvaniei. A fost reales de doua ori, in anul 1875 si 1878. Perioada parlamentara era de 3 ani.
Cea mai importanta interventie parlamentara a lui Gheorghe Pop, interventie care reprezinta „un adevarat rechizitoriu al politicei de maghiarizare”, a fost cea rostita in sedinta Adunarii Deputatilor din 2 mai 1879, impotriva legii scolare. Prin aceasta lege se dorea introducerea limbii maghiare in scolile confesionale romanesti.
Memorandumul romanilor transilvaneni, sinteza a gandirii si actiunii politice nationale romanesti, a fost prezentat imparatului de la Viena de catre o delegatie de 300 de romani, in frunte cu Gheorghe Pop de Basesti, in anul 1892, cel mai important moment din intreaga istorie a Transilvaniei din perioada 1848-1918. in timpul simulacrului de proces ce a urmat, Gheorghe Pop a avut o atitudine demna, declarandu-se solidar cu tovarasii sai de crez politic. S-a declarat lovit in demnitate de faptul ca a primit numai un an de inchisoare, in timp ce altii au primit intre 2 si 5 ani. A executat in intregime aceasta pedeapsa, la Vacz.

Presedinte al Adunarii Nationale de la Alba Iulia
si al parlamentului provizoriu al Transilvaniei

in anul 1918, pe data de 1 august, Gheorghe Pop de Basesti, presedintele P.N.R implinea venerabila varsta de 83 de ani. Era anul in care s-a realizat idealul pentru care luptase o viata intreaga, ideal realizat prin unirea Transilvaniei cu Romania. A fost privilegiat de soarta si, dupa cum el insusi a afirmat dupa ce a vazut cu ochii sai implinirea visului de veacuri a romanilor, putea sa plece la Domnul linistit, la fel ca inteleptul Simion din Biblie.
Ajuns la Alba Iulia, Cetatea neamului romanesc, in ziua dinaintea adunarii, pe timp de iarna si ger, el a fost intrebat de catre calugarul Leon I. Manu: „Pentru numele lui Dumnezeu, Bade George dar cum te-ai incumetat sa faci o calatorie asa de lunga si obositoare pe o vreme ca asta?”. Gheorghe Pop de Basesti ii raspunde cu urmatoarele cuvinte memorabile: „Cum sa n-o fac nepoate cand dupa ziua asta, astept de optzeci de ani? Am venit, chiar si daca aceasta cale m-ar costa vieata, caci de acum pentru mine nu mai ramane alta decat sa zic si eu ca dreptul Simion din Scriptura: Acum slobozeste, Doamne, pe robul tau in pace”
La Alba Iulia primeste vizita lui Iuliu Maniu, care se bucura de prezenta lui Gheorghe Pop la Alba Iulia, spunand ca el este singurul in masura sa tina in frau situatia si sa faca ordine. Prezenta lui ca presedinte al Marii Adunari a taiat toate rivalitatile si a asigurat adunarii un cadru solemn si impunator.
Lucrarile propriu-zise ale Marii Adunari Nationale au fost deschise de catre Gheorghe Pop de Basesti, care a rostit o scurta, dar miscatoare cuvantare. El subliniaza ca adunarea tuturor romanilor din Transilvania era menita sa zdrobeasca robia trecutului, tocmai pe pamantul stropit cu sangele martirilor Horea si Closca si sa implineasca marele vis al lui Mihai Viteazul: „unirea tuturor celor de o limba si de o lege, intr-un singur si nedespartit Stat Romanesc”. Evoca anul 1848, cand au fost zdrobite lanturile iobagiei trupesti, dar poporul roman din Transilvania a ramas incatusat in continuare in lanturile iobagiei sufletesti, mult mai dureroasa, deoarece romanii nu aveau dreptul la limba si cultura lor proprie. Acum sosise, in sfarsit, momentul eliberarii din lanturile acestei robii. Venerabilul luptator ii sfatuia pe cei prezenti sa se lase patrunsi de fiorii evenimentului unic in istoria romanilor: „Lasati-va patrunsi, fratilor, de fiorii sfinti ai acestui stralucit praznic national si in cea mai deplina si frateasca armonie sa cladim temeliile fericirii noastre viitoare. Dumnezeu sa binecuvanteze sfatul nostru si lucrarile noastre!”.
Din nefericire, tot timpul calatoriei la intoarcerea spre casa a fost un ger cumplit, in special in seara cand venerabilul George Pop si delegatia care il insotea au ajuns la Basesti. Atunci a racit, raceala care peste numai doua luni avea sa-l duca in mormant. in dimineata zilei de Dumineca, 23 februarie 1919, el trece la cele vesnice.

Document inedit despre moartea si inmormantarea lui Gheorghe Pop de Basesti

La aproape 10 ani de la moartea lui Gheorghe Pop de Basesti, ginerele sau, Francisc Hossu Longin, a incercat sa faca lumina asupra ultimelor patru luni din viata si activitatea socrului sau.
Prin amabilitatea directorului Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, conf. univ dr. Valentin Orga, am intrat si noi in posesia documentelor inedite care descriu ultimele luni din viata lui Gheorghe Pop de Basesti.
Pentru a se cunoaste adevarul istoric despre trecerea in eternitate a marelui om politic, Gheorghe Pop de Basesti, vremurile tulburi din lunile care au urmat Adunarii Nationale de la Alba Iulia pana la instaurare administratiei romanesti in Salaj si cum a fost inmormantat sub suierul gloantelor secuiesti, redam cateva fragmente din manuscrisul protopopului Alexandru Achim, acum la 100 de ani de la evenimente:
„in noaptea din urma a vietii Sale, langa patul Lui erau parintele din Baita, Gheorghe Maior si Dr. Alexandru Kis avocat. Dupa ce a baut un paharel cu lapte, fara nici o durere si-a plecat capul pe perne pentru vecie. La jumatate de ora dupa decedarea Lui am sosit si eu de la front, i-am pieptanat barba si i-am inchis pleoapele. Ne-am retras cu totii cu lacrimi in ochi in camera vecina, pentru a lua masuri pentru inmormantarea Lui. (…)
Asa s-a sfarsit vajnicul luptator al Neamului Romanesc.
S-a dus pe plaiurile nemurirei batranul prezident al Partidului National Roman. S-a dus dupa ce a luptat o viata intreaga pentru ajungerea idealului sfant, de a vedea unitatea nationala a Neamului Romanesc. Mandru si radios a plecat la sfatul mare eliberator al Natiunii Sale, la Alba Iulia sa-si vada plinirea visului Sau si a toata suflarea Romaneasca. Nu l-au putut retinea nici timpul greu de iarna, nici adancile batraneti.
Om de o superioara conceptie si pururi la postul de datorie, cand il chema glasul Natiunei Sale adorate. Nu era chip sa-l abati de la plinirea datorintei. Sa-l fi costat orice jertfa, orice sacrificiu. S-a dus la Alba Iulia sa-si mai vada o data fratii, la cea mai mare adunare ce a fost vreodata in viata Neamului Romanesc.
S-a dus si i-a vazut si a anuntat El vechiul luptator, ca s-a prabusit sclavia milenara si Neamul Romanesc din Ardeal si Transilvania se uneste pe vecie cu fratii Sai de un sange. (…) Calatoria grea, facuta intre imprejurari extrem de grele, a inceput sa-i atace sanatatea. Ororile savarsite de hoardele sabatice secuiesti, emotiile zilelor agitate, vestile alarmante, cari soseau zilnic din toate partile Salajului, inima Lui nobila nu le-a putut suporta. in dimineata zilei de 23 Februarie 1919, o apoplexie de inima a pus sfarsit vietii Sale scumpe spre nemarginita durere a familiei si a intreg Neamului. Moartea i-a fost ca a unui brad de munte in mijlocul unei furtuni napraznice.
in 26 Februarie a urmat inmormantarea. Banditii rosii si-au plinit promisiunea (ca vor fi prezenti la inmormantarea presedintelui P.N.R. – n.n.). Au conceput un plan infernal si au voit ca in ziua inmormantarii sa deie navala asupra Basestilor, ca sa se razbune asupra mortului Erou, care de atatea ori a contrapus energia sufletului Sau, planurilor diabolice, ce urzeau ziua si noaptea dusmanii seculari ai Neamului Romanesc spre nimicirea si starpirea lui. Voiau acesti huni fara de lege sa se razbune asupra mortului, cari isi urma calea spre nemurire. Voiau sa faca un canibalism fara pareche asupra aceluia, care a anuntat la Alba Iulia independenta noastra nationala.
S-au luat masuri de aparare! Am cerut intarirea armatei prin telefon. Imediat s-a trimis o companie de soldati sub comanda capitanului Alexandru Costescu, care inca in noaptea in care a sosit a facut cu mine dinpreuna planul de aparare.
Miercuri dimineata (26 Febr. ziua fixata pentru inmormantare) indata dupa primul dangat a clopotului, sacuii au inceput sa trimita ploaie de gloante din ascunzisurile lor. Cand s-a inceput prohodul, ferestile salonului unde s-a ridicat catafalcul sa cutremurau de ropotul pustilor si mitralierelor. Cand s-a dus sicriul afara in gradina, suerau gloantele in toate partile si o adevarata minune a fost ca n-a cazut nimeni jertfa din multimea mare, ce incunjura sicriul. Preotii inspaimantati si ingrijorati de soartea Celui ce avea sa-si urmeze calea spre vecinicie si acelor cari cu nemarginita dragoste inconjurau moastele scumpe, au scurtat prohodul, au dispus ridicarea sicriului si ducerea lui la Sfanta Biserica.
Plugarii fruntasi ai satului, l-au dus pe brate in Casa Domnului, scutul secular al Romanilor necajiti, sa afle adapostire si Marele Mort pana i se va putea savarsi prohodul.
De la curte pana la biserica, 16 soldati cu doi plutonieri in frunte s-au insiruit unul langa altul cu intreaga armatura, sa apere cu trupurile lor tinere pe acela, care era atacat hoteste in calea sa din urma. Era nespus de patrunzator sa vezi pe vitejii de la Marasesti si Oituz in jurul sicriului. (…)
Sus la deal urmeaza ultimele rugaciuni jalnice de deslegare, iar corul plugarilor din Basesti canta duios: „Plang si ma tanguesc”. Lumea intreaga plangea! Soldatii fac salutul militar. intre salutul de onoare sicriul se aseaza lin in mormant. Cutremurati in toata fiinta noastra, rosteam ultimul salut de adio celui mai mare roman din partidul nostru national”.
Cinstirea memoriei unor astfel de barbati este o garantie, o mangaiere sufleteasca si o imbarbatare pentru noi. Viata si activitate lui Gheorghe Pop de Basesti poate constitui un model pentru noi toti, in special pentru actuala clasa politica, deoarece el si-a pus intreaga sa avere in slujba natiei romane si nu a intrat in politica pentru a se inavuti. Acum cand se implinesc 100 de ani de la trecerea lui in eternitate ne plecam fruntile in semn de Omagiu si Neuitare.