Asa cum cere traditia în fiecare an preotii ortodocsi cutreiera, dupa Anul Nou, „din poarta-n poarta” cu Iordanul. Mai precis spus preotii merg sa sfinteasca casele oamenilor, dar si pentru a strânge contributiile „catre cele sfinte”.

rn

„Cât sa dam la popa ca vine cu crucea?” e singurul gând care „fulgera mintea” oricarui enorias

rn

Potrivit site-ului crestinrotodox.ro, „prin sfintirea casei, asezam casa sub obladuirea lui Dumnezeu. Casa nesfintita, ca si omul nebotezat, este vulnerabila lucrarii raului. În casa sfintita omul este ocrotit în fata relelor, daca el însusi nu aduce raul în casa prin savârsirea lui si printr-o viata departata de Dumnezeu”.
Credinciosii platesc anual o suma, care în acest an, este de aproximativ 100 lei catre BOR. Pentru acesti bani, ei primesc, cel putin teoretic o chitanta care sa justifice suma platita.
Dar, pe lânga contributia oficiala, majoritatea românilor cu frica de Dumnezeu dau preotilor si alti bani pentru sfintirea casei…pentru ca asa se cade, asa sunt obisnuiti. Putem spune ca acestia sunt „bani negri” care ajung în buzunarele slujitorilor Domnului si pentru care nu primesc niciun fel de bon sau chitanta.
Daca la sat acest ritual este asteptat si dorit, în mediul urban si mai ales în cazul celor care locuiesc la bloc, numarul celor care respecta traditia sfintirii casei este mult în scadere, datorita si cheltuielilor pe care o implica „botezul Domnului” imediat dupa sarbatorile de iarna, Craciunul si Anul Nou.
La un calcul matematic elementar, banii legali care intra direct în visteria Bisericii Ortodoxe Române cu aceasta ocazie sunt foarte multi, dar nici „banii negri” care ramân „la popa” nu sunt de neglijat.
„Duhurile cele viclene din tot locul se alunga; se iarta si pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti si gândurile cele rele; mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si se îndreapta spre rugaciune; bolile le alunga si da sanatate sufleteasca si trupeasca” sunt cuvintele pe care le spune preotul în momentul sfintirii caselor.
Boboteaza, sarbatorita, în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sarbatorilor de iarna si are, pe lânga întelesurile crestine – momentul nasterii spirituale a Mântuitorului – trasaturi de mare sarbatoare populara. 6 ianuarie este ziua în care a fost botezat Iisus Hristos de catre Ioan Botezatorul. Cu acest prilej, Iisus s-a facut cunoscut oamenilor, la 30 de ani, vârsta pe care evreii o considera a maturitatii.
Se spune ca Iisus nu a fost botezat pentru iertarea pacatelor lui, fiindca El era fara de pacat, ci pentru sfintirea creatiei. Din punct de vedere calendaristic, Boboteaza reprezinta încheierea ciclului celor 12 zile ale Sarbatorilor de Iarna, care încep pe 25 decembrie, cu Nasterea Domnului sau Craciunul.
Legenda de la care a pornit obiceiul sfintirii apelor se refera la faptul ca atunci când Ioan Botezatorul a început procesiunea botezarii, diavolii au venit pe râul Iordanului pentru a o împiedica. În acel moment, Dumnezeu le-a poruncit preotilor sa sfinteasca toate apele.
În ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face în fiecare biserica cu multa atentie.Locul de desfasurare al slujbei se alege împreuna cu preotul satului, de obicei într-un spatiu mai larg – unde sa fie cel putin o fântâna – în imediata vecinatate a unei ape curgatoare, în gospodaria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea în vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se afla în mod normal în curtea bisericii, se desfasoara întreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii.
Dupa slujba de sfintire a apei, transformata în agheasma, fiecare satean îsi ia apa sfintita în vasele de lemn sau de sticla cu care a venit de acasa. Pe drumul de întoarcere ei striga „Chiraleisa” – adica „Doamne miluieste”, pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cât mai mare a cânepii – si toarna câte putina agheasma în toate fântânile întâlnite în cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa si interiorul casei.
În ajunul Bobotezei se tine post – chiar post negru, cine poate. Apoi, de Boboteaza, dupa ce au baut agheasma, cei care au tinut post se pot delecta cu bucate – de care însa nu se atinge nimeni pâna nu sunt sfintite de preot! Acesta soseste cu Iordanul sau Chiraleisa, adica „Doamne, miluieste!”, în neogreaca. Strigând Chiralesa, se spune ca oamenii capata putere si toate relele fug, iar anul va fi curat pâna la Sfântul Andrei (30 noiembrie).