„Sa creezi ca un zeu, sa poruncesti ca un rege si sa muncesti ca un sclav”

rn

Un artist clujean a donat satului sau natal, localitatea Borza, comuna Creaca, din judetul Salaj, sute de opere de arta, de mare valoare materiala, sentimentala sau spirituala. De la icoane pe sticla, la opaite sau diverse obiecte din gospodaria taraneasca.
Cu sprijinul Primariei Creaca, prin primarul Ioan Eugen Terec, a învatatorului din Borza, Ience Traian, a directorului scolii Gimnaziale „Marcus Aurelius” Creaca, Gadiel Zaharie si a directorului Centrului de Cultura si Arta al Judetului Salaj, Daniel Sauca, în satul Borza, din comuna Creaca a fost amenajata o sala pentru ca lucrarile pictorului sa poata fi vazute si admirate de cât mai multe persoane.
La invitatia artistului, ma asez pe un pat, aflat lânga o masuta pe care erau puse de sora sa din Borza, Silvia Moldovan, placinte si pancove aburinde. Batrânul artist, Ioan Cozma, sta în apropierea ferestrei care da spre drumul principal al satului si îmi spune povestea sa, nestiuta si necunoscuta nici macar de oamenii locului.
„M-am nascut în satul Borza, din judetul Salaj, la patru kilometri de Jibou, în Valea Agrijului, într-o familie de tarani, cu patru copii. Eu am fost cel mai mic dintre ei. Primii ani de scoala i-am facut cu învatatorul Leontin Farcas, un dascal foarte sever si atent cu noi – mai ales în ceea ce priveste caligrafia. De altfel, atunci, în acea perioada, m-am deprins cu ordinea, disciplina si rabdarea lucrului bine facut.”
De mic a primit o educatie religioasa, astfel ca în fiecare duminica era nelipsit de la biserica. „Respectam cu sfintenie sarbatorile crestine – Pastile, Boboteaza, Craciunul – si obisnuiam, alaturi de ceilalti copii din sat, alaturi de tatal tau, Iulian, sa umblam la colindat sau cu steaua. Am fost buni prieteni cu tatal tau, un om de mare caracter”, spune pictorul în timp ce mie încep sa îmi lacrimeze ochii.
Clasele V – VII le-a facut la Jibou, pe locul actualei Gradini Botanice, dupa care s-a înscris la Liceul “Simion Barnutiu” din Zalau. Absolva liceul în anul 1959, da admitere la Politehnica – însa fara succes. E chemat în armata si între anii 1959 – 1961 apara “frontiera cu Tito“, de la Stamora Moravita. Dupa efectuarea stagiului militar, lucreaza în învatamânt, în satul Bogdana, comuna Bucium, ca învatator suplinitor.
„De toate am predat la copii, în afara de limba rusa, de care se ocupa o profesoara basarabeanca – si de matematica, unde era specialist directorul scolii, Pamfil stirbu”, mai arata el, nu fara o nuanta de melancolie în glas.
Reuseste la Facultatea de subingineri, pe care o absolva în anul 1965, ca sef de promotie, reusind, ulterior, sa-si dea diferentele care-l desparteau de profesia de inginer. Odata ajuns inginer este angajat în domeniul proiectarii si al industriei alimentare dupa care, începând cu anul 1970, se transfera la Inspectoratul Teritorial pentru Cazane si Instalatii de Ridicat si la Metrologie, unde ramâne pâna în anul 1996.
Începând cu 1996, trece la Trustul de Constructii Hidrocentrale, pe functia de inspector, specializat pe siguranta instalatiilor si aparatelor de masura, având si raspunderea hidrocentralelor din patru judete ale Ardealului: Cluj, Bistrita-Nasaud, Maramures si Mures. „Pâna la pensionarea mea, în 2004, m-am ocupat de toate macaralele, cazanele, podurile rulante si aparatele de masura si control ale zonei mentionate”.

rn

„M-am apucat de pictat prin 1983-1984”

rn

În plina perioada comunista si sub dictatura sotilor Ceausescu, Ioan Cozma simte, din ce în ce mai des, un imbold irezistibil: acela de a se apuca de icoane, având în fata perspectiva pensionarii. „si-atunci, am luat hotarârea, fiind crescut la sat – acolo unde taranul român a înfaptuit de-a lungul secolelor atâtea lucruri minunate si de suflet – sa ma întorc la radacini”, îmi mai spune batrânul întelept. si-a cumparat o carte dedicata icoanei, aparuta la Editura „Dacia”, scrisa de cercetatorul Ion Apostol Popescu, si începe, efectiv, sa picteze icoane.
Ca instructor, îl are pe regretatul pictor si revolutionar clujean, Gheorghe Ladiu. În anul 1985 primeste, de la socri, albumul „Pictura taraneasca pe sticla”, scris de Ileana si Dumitru Dancu, fapt care-l ajuta sa afle mai multe amanunte despre domeniul respectiv. Colegii si prietenii, aflând de hobby-ul sau, îl ironizau mereu, spunându-i ca, probabil, spera ca Dumnezeu sa îi mai ierte din pacate. Altii, realizând sub ce vremuri traiau, îl avertizau sa fie cu bagare de seama, fiindca securitatea si partidul comunist nu tolereaza astfel de activitati.
„Culmea – si asta cred ca e o minune dumnezeiasca – nimeni, niciodata, în acea perioada, n-a avut treaba cu mine, astfel ca am putut sa lucrez din plin, reusind sa progresez tot mai mult. Dupa „revolta din 1989“ (cum numeste el Revolutia din decembrie 1989), împreuna cu mentorul sau, Ladiu, organizeaza prima expozitie de icoane care a avut loc la Cluj, dupa reinstaurarea democratiei, la Casa de Cultura a Studentilor. „Au scris despre eveniment, chiar atunci, regretatul profesor Crisan Mircioiu si jurnalistul Ilie Calian,“ arata Cozma, cu mândrie.
Au urmat numeroase alte expozitii, personale sau de grup, la Biblioteca Universitara “Lucian Blaga“, Casa Universitarilor, Casa Radio sau în mai multe orase ale tarii. De asemenea, peste 2.000 de lucrari ale sale sunt prezente în colectii particulare sau muzee din Canada, S.U.A., Germania, Franta, Suedia, Grecia, etc.
Ca o recunostere a meritelor sale, conducerea scolii „Marcus Aurelius” Creaca, a dat numele „Sala Icoanelor Pictor Ioan Cosma”, salii în care sunt expuse peste 220 de lucrari.
Printre acestea, de departe cea mai importanta lucrare, , a fost începuta în 2004 si încheiata în 2013. Despre ea batrânul spune cu un usor murmur în glas ca „nu am mai vazut niciunde, la noi sau în lume, ceva asemanator: e alcatuita din 48 de lucrari, dimensiunea ei totala fiind de 1.10/2.82 metri. Cred cu toata convingerea ca am dat viata si sens satului meu natal, în ideea ca va fi vizitat de turisti si de iubitorii de arta populara, mai ales ca în apropiere se afla si o biserica din lemn – monument istoric, atestata în anul 1758”.

rn

Membru al Academiei de Arte Traditionale din România, dupa 3 decenii de cariera

rn

De asemenea, tine sa mentioneze ca evenimentul din 7 noiembrie 2013, primirea titlului de membru al Academiei de Arte Traditionale din România, a însemnat încununarea carierei sale de peste 30 de ani.
„Cât voi mai avea zile de trait, voi munci în continuare la realizare icoanelor. Iar conceptul meu e inspirat dintr-o expresie a lui Brâncusi: <> ”, îmi mai spune, cu o anumita unda de tristete în glas, artistul salajean, stabilit la Cluj.

Post Views: 166