Aceste scrisori i-au fost trimise de copii din fosta URSS, între anii 1987-1991
rn
Un american care a primit 262 de scrisori s-a gândit sa concureze recordul mondial Guinness stabilit de un salajean din comuna Marca, care are 22.018 scrisori. Recordul mondial la categoria „cele mai multe scrisori primite într-o viata” (cele mai multe scrisori primite în întreaga istorie a omenirii), emise de prestigioasa si celebra recordurilor guinness din Marea Britanie, a fost acordata lui Gabriel Antoniu Lavrincic, nascut în satul Marca, judetul Salaj, Transilvania, România.
rn
Acesta care a corespondat cu copiii din URSS între 1987 si 1991. La doar 12 de ani, în 1986, el a construit un fel de „Facebook prin scrisori”, o retea sociala reala cu mult timp înainte de consacrarea computerelor, când ideea de socializare prin canalele de comunicatii electronice nici macar nu exista. Toate scrisorile sunt bine conservate si complete cu plicurile lor, timbre postale, etc.
rn
„Aveam 12 ani când am început sa învat limba rusa singur si sa corespondez cu copii din Uniunea Sovietica. La început, primeam câteva scrisori pe zi. Într-o dimineata, postasul m-a rugat sa trec pe la Posta, unde am gasit o camera plina cu scrisori. Am corespondat asa intensiv sase ani, adunând cateva milioane de scrisori, din care acum mai am 22.018. Dat fiind faptul ca sunt destinatarul unui numar atât de mare de scrisori, am intrat în Guinness World Records, care mi-a eliberat si o diploma: sunt campion mondial absolut la scrisori si corespondenta”, a declarat Gabriel Antoniu Lavrincic.
rn
„Am venit în localitatea mea natala, Marca (nume predestinat de la marca postala), în concediu si m-am apucat sa fac curatenie între scrisori. Am ars peste jumatate de milion de scrisori, intentionand sa le dau foc la toate pâna mama m-a rugat sa pastrez câteva dintre ele ca amintire. Pe lânga corespondenta cu pionierii sovietici, am corespondat regulat, în acelasi sistem de retea sociala prin scrisori si cu persoane din Finlanda, Turcia, Mongolia, SUA, Olanda, Bulgaria, Polonia, Germania, Danemarca, Marea Britanie” a declarat salajeanul.
rn
Demn de mentionat faptrul ca salajeanul vorbeste zece limbi straine: rusa, engleza, spaniola, italiana, norvegiana, slovena, poloneza, sârba, slovaca si croata, dintre toate cea mai draga fiindu-i rusa, pe care a învatat-o singur, folosind ca metoda corespondenta prin scrisori cu pionieri din Uniunea Sovietica.
rn
„Procesul de stabilire a recordului meu a decurs foarte – foarte repede, deoarece domnii de la Cartea Recordurilor au fost pur si simplu placut „socati de povestea mea” cu corespondenta, afirmând ca recordul stabilit de catre mine este unul dintre cele mai frumoase pe care ei le-au certificat. Sunt încântat ca prin Recordul Mondial la categoria „Cele mai multe scrisori primite si trimise în toata istoria omenirii” am reusit sa scot din anonimat comuna mea natala, Marca, si sa demonstrez ca se poate face performanta maxima si în mediul rural, adica la tara, acolo unde conditiile erau mai vitrege decât la oras.
rn
Ba, mai mult, acest Record Mondial face cinste si onoare României, judetului Salaj si, nu în ultimul rând, Federatiei Ruse unde s-a scris în sute de publicatii despre aceasta realizare.
rn
Aceasta corespondenta internationala cu prietenii mei sovietici, pe lânga multe alte lucruri frumoase, m-a ajutat sa învat limba rusa, sa cunosc si sa înteleg foarte bine mentalitatea si psihologia rusilor, pe care o explorez si o studiez zilnic, înca de la vârsta de 11 ani; prin urmare, corespondenta m-a ajutat sa devin un bun specialist în tot ceea ce înseamna Rusia si ex-URSS, sa detin un portofoliu larg de relatii si un capital enorm de simpatie aproape în tot spatiul ex-sovietic, pe care îl cultiv în interesul economic al României.
rn
Cu multi dintre prietenii mei de corespondenta din URSS, tin legatura si în ziua de azi, am devenit prieteni „la catarama”. Multi dintre copiii (pioneri) cu care eu am corespondat, au devenit acum personaje influente, directori de banci, politicieni, artisti, oameni de afaceri, milionari, parlamentari, jurnalisti, persoane care ocupa functii importante în Federatia Rusa si în alte republici ex-sovietice. Toate aceste contacte, cultivate înca din copilarie, ma ajuta enorm azi în sfera profesionala.
rn
Doresc sa precizez ca prietenii mei sovietici nu erau numai rusi, ci si lituanieni, estoni, tatari (din Crimeea si Tatarstan), kazahi, ceceni, turkmeni, uzbeci, tadjici, ucraineni, moldoveni, belorusi, armeni, gruzini, azeri, evrei, baskiri, ciuvasi s.a.m.d.
rn
Prin aceasta corespondenta, zilnic eram în contact si conectam prin scrisori în „sistem de retea sociala sute si mii de persoane din tot spatiul URSS: din Chisinau ori Kiev, pâna la Moscova, Kaliningrad, Novgorod, Leningrad, Arhangelsk, Vilnius, Minsk, Kazan, Syktyfkar, Grozniy, Erevan, Tbilisi, Baku, Ashgabad, Taskent, Dusambe, Biskek, Sverdlovsk, Omsk, Chelyabinsk, Novosibirsk, Barnaul, Abakan, Irkutsk, Magadan, Kamceatka, Vladivostok, Birobidjan, Habarovsk, Nahodka, Kazahstan, ajungând pâna la Cercul Polar, în Peninsula Yamal.
rn
Plicurile, marcile postale, vederile etc. toate acestea sunt lucruri care tin de civilizatia umana si nu trebuie uitate. Trebuie sa stiti ca unele sunt unice. Pentru mine, fiecare scrisoare are viata ei, are o soarta si un caracter aparte. Din contextul acestor scrisori, se poate face un tablou general prin care se poate vedea cum se traia atunci, cum se petrecea timpul liber, ce pasiuni aveam, ce ne placea sau ce ne displacea – acest tablou reprezinta istoria umana si nu este o gluma deloc.
rn
Aceasta este istoria tarilor noastre România – Rusia – URSS, scrisa în scrisori de catre generatia tânara a vremii respective”, ne-a mai declarat salajeanul detinator absolut al recordului de scrisori.