Familia Deleu din Pericei – salajeni care au faurit istoria

Familia Deleu a avut o contributie importanta în realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. O parte din reprezentantii ei au luptat si pe front în timpul Marelui Razboi. La marele praznic national de la Alba Iulia, familia Deleu a fost reprezentata de patru membri, care au votat Unirea Transilvaniei cu România: Victor Deleu, în calitate de comandant al voluntarilor români ardeleni; Ioan Deleu, delegat al Societatii pentru fond de teatru român – despartamântul Simleu Silvaniei; Nicolae Munthiu, delegat al despartamântului Simleu al Astrei; Lazar Maior, delegat al Reuniunii Femeilor Române Salajene.

rn

Urmasii revolutionarului pasoptist Iacob Deleu

rn

Bunicul lui Victor si Ioan Deleu a fost revolutionarul pasoptist Iacob Deleu, unul dintre vitejii capitani ai lui Avram Iancu. În anul 1869, Daniel Deleu, fiul lui Iacob Deleu, s-a casatorit cu Iuliana Cosma, fiica preotului Ioan Cosma din Pericei. Ca nasi de cununie i-au avut pe dr. avocat Ioan Maniu si sotia sa, Clara Maniu, nascuta Coroianu, parintii lui Iuliu Maniu.
Tânara pereche s-a mutat la Pericei, unde Daniel Deleu a fost numit notar. Din pacate, Daniel Deleu a decedat la vârsta de 52 ani, în anul 1896, iar sotia sa, Iuliana Cosma, a ramas cu 6 copii: Cassiu, nascut în anul 1869; Regina, nascuta în anul 1870, casatorita cu preotul Alexandru Sima, tatal maestrului Ioan Sima; Victor, nascut în 1876; Ioan, nascut în anul 1877; Cornelia, nascuta în 1880, casatorita cu inginerul agronom Lazar Maior din Pericei si mezina familiei, Sabina, nascuta în anul 1882, casatorita cu Nicolae Munthiu, originar din Rahau (Alba), reputat economist.

rn

Fratii Victor Deleu si Ioan Deleu
devin liderii afirmarii salajenilor
înainte de Primul Razboi Mondial

rn

Fiind apropiati ca vârsta, Victor si Ioan Deleu au fost dati împreuna la scoala, pâna la terminarea liceului, când drumurile lor se despart. Victor Deleu se va înscrie la Facultatea de Drept, iar Ioan Deleu la Academia de stiinte Economice din Graz.
Victor Deleu a absolvit studiile juridice si dupa stagiatura în avocatura s-a întors acasa. Revenit la simleu, rolul lui Victor Deleu în cadrul luptelor nationale devine tot mai important. Generatia sa îl recunoaste ca lider, iar fruntasii politici cu state vechi în Partidului National Român îl pregatesc pentru a deveni un lider de marca al românilor din zona simleului.
În perioada 1905 – 1910 Victor Deleu a activat ca redactor responsabil al prestigiosului ziar românesc din simleu, asupra caruia si-a pus propria amprenta, imprimându-i o directie politica ferma, de lupta pentru afirmarea nationala, economica si culturala a românilor salajeni. A fost secondat cu brio si de cate fratele sau, Ioan Deleu, care avea vadite înclinatii jurnalistice si în domeniul literaturii. De asemenea, în cadrul activitatilor cultural-nationale a fost sprijinit de catre cei doi cumnati, Nicolae Munthiu si Lazar Maior.

rn

Familia Deleu în Marele Razboi;
epopeea lui Victor Deleu în Rusia

rn

În momentul izbucnirii razboiului, barbatii familiei Deleu au fost mobilizati înca din primele zile. Cumnatul lui Victor Deleu, Nicolae Munthiu, a fost si el încorporat ca ofiter în rezerva în cadrul armatei austro-ungare. Ramâne acasa doar Ioan Deleu, care se va îngriji de familie si va avea grija de cancelaria avocatiala a fratelui sau, Victor.
Înrolat în armata austro-ungara înca din primele zile ale izbucnirii Marelui Razboi, Victor Deleu a fost trimis ca ofiter pe frontul din Bucovina. La scurt timp, în octombrie 1914, cade prizonier la rusi, pe frontul de la Iacobeni.
În Rusia se gaseau 130.000 de prizonieri români. O parte din prizonierii ardeleni aflati în lagarul de la Cynesma, pe Volga, sunt mutati de catre rusi, în toamna anului 1916, într-un alt lagar, la Darnita, în apropierea orasului Kiev. Aici vor sta sapte luni, dupa care vor pleca spre Iasi, pentru a se înrola în armata româna. La doua zile de la sosirea lui Victor Deleu la Darnita, numarul ofiterilor ajunsese la 121, iar al trupei la 1.600. Ofiterii au fost cazati în case, iar soldatii în baraci.
Lagarul era condus de generalul rus von Eiche. Singurul care era primit în audienta la el era sublocotenentul Victor Deleu, fiind cel mai în vârsta dintre ofiterii aflati la momentul respectiv în lagar. El a aflat de la general ca erau adunati la Darnita cu scopul de a pleca în România. Generalul primea ordine de la un sef de corp de armata ruseasca si nu stia mai multe în privinta timpului cât urma sa ramâna prizonierii ardeleni în lagarul de lânga Kiev.
Fiind singurul ofiter român care era primit de catre generalul rus, Victor Deleu i-a expus toate problemele cu care se confruntau. Generalul a permis sa fie înfiintata în lagar o organizatie civila a soldatilor, iar în fruntea ei l-a desemnat pe Victor Deleu, cu titlul de prim-senior, fiind cel mai în vârsta ofiter din lagar. Asadar, desi nu era cel mai mare în grad, sublocotenentul Victor Deleu a fost ales în functie datorita faptului ca era cel mai vârstnic ofiter. „Noi îl ascultam pe prim seniorul Victor Deleu – spunea un fost voluntar ardelean – chiar daca aveam un grad mai mare decât cel de sublocotenent, pentru ca eram prizonieri de razboi si considerati de generalul von Eiche, pâna în momentul când vom fi preluati de armata româna, ca nu putem fi decât civili. Noi, în momentul în care am luat hotarârea sa facem ceea ce am facut, intrând în serviciul neamului, nu ne-am mai considerat soldati, ca nu mai aveam ceva comun cu armata austro-ungara. În felul acesta noi l-am considerat pe domnul Deleu nu ca pe un comandant, ci l-am considerat numai ca pe un om mai în vârsta caruia îi datoram un respect. Daca cineva ar fi încercat sa ne fie comandant, în situatia în care ne aflam, am fi protestat din toate puterile noastre. Noi cu totii ne-am gândit ca este de datoria noastra sa fim acolo unde ne chema sângele neamului nostru si aceasta este singura noastra obligatie”.
Liderul politic al românilor din zona simleului s-a impus prin personalitatea sa, prin modestie si spriritul organizatoric, nu doar ca si comandant, ci ca un adevarat frate mai mare pentru toti prizonierii români. „Ca domnul Deleu, prin atitudinea sa, prin faptele sale, prin initiativele sale, prin întelepciunea sa, s-a ridicat în ochii nostri cu mult mai presus decât daca ar fi avut un grad de maresal, aceasta se datoreste firei sale niciodata grabite, felului cum a privit la modul înfaptuirii idealului nostru comun. Astfel fiind, domnul Victor Deleu a avut din partea noastra nu numai respectul datorat si pe care l-a avut de la început, ci a avut si tot ce putea avea un om de la alti oameni, dragostea noastra”.
În functia pe care o avea, Victor Deleu era ajutat de alti „seniori”, pe urmatoarele probleme: state de plata (deoarece primeau solda), alimentatie, informatii, etc. S-a hotarât ca Victor Deleu sa emita ordine de zi, care sa cuprinda toate problemele. În fiecare vila exista câte un „senior”, care observa si nota problemele cu care se confruntau, dupa care se ducea personal la Victor Deleu si cautau împreuna solutii. S-a mai hotarât ca, în fiecare zi, 10 ofiteri sa se deplaseze cu tramvaiul la Kiev si sa cerceteze toate hotelurile, cu scopul de a afla daca nu exista cumva vreun calator din România.
De la începutul lunii noiembrie 1916 si pâna în luna mai 1917, au fost adunati la Darnita 290 de ofiteri, circa 50 gradati teteristi, toti studenti la diferite facultati, pe care razboiul i-a prins ca gradati caporali si care în octombrie 1916 trebuiau sa treaca examenul de ofiteri, si aproximativ 60 de învatatori gradati, care dupa legile românesti trebuiau sa devina ofiteri. Deci, în lagar erau 290 ofiteri si 110 candidati de ofiteri, în total 400. Cam toti atâti studenti români erau la facultatile din Budapesta, membrii ai Societatii „Petru Maior”. Asadar, se poate afirma ca la Darnita „era adunata întreaga intelectualitate ce forma generatia de razboi” din Ardeal. Numarul trupei se ridica la aproximativ 2.000 de prizonieri.

rn

Proclamatia de la Darnita

rn

Dupa cum sublinia profesorul Onisifor Ghibu, lagarul de la Darnita a fost o adevarata scoala de moralitate. Un fost voluntar sublinia si el acest aspect. „Tot ce s-a întâmplat în Darnita a fost pentru noi toti o scoala din care a rasarit un mare principiu de educatie, anume principiul omului de omenie!”. Acest lucru se datoreaza, în primul rând, lui Victor Deleu, dar si mentalitatii sanatoase cu care intrasera în razboi si pe care o pastrasera cu sfintenie.
Pe data de 23 aprilie 1917 a avut loc prima adunare a voluntarilor ardeleni si bucovineni. Aici la Darnita a fost elaborat un memoriu. Din comisia de elaborare a acestuia a facut parte si Victor Deleu. Memoriul, tradus în limbile franceza si rusa, a fost înaintat guvernelor Rusiei, Frantei si ale celorlate state aliate. De asemenea, memoriul a fost trimis ziarelor si revistelor rusesti, organizatiilor nationale cehe, sârbe, polone si rutene din Rusia si presei românesti din Iasi.
Declaratia de la Darnita a avut un larg ecou în rândurile voluntarilor români aflati în Rusia si a dus la intensificarea actiunii de organizare pentru reîntoarcerea în tara si participarea în lupta alaturi de armata româna.
Pe data de 3 iunie 1917, un tren special cu 116 ofiteri si 1.200 soldati complet echipati, a pornit din Kiev spre Iasi, unde a ajuns pe data de 7 iunie 1917.

rn

Victor Deleu la Iasi – discursul
memorabil din Piata Unirii

rn

Astfel, pe data de 8 iunie, Victor Deleu sosea la Iasi în fruntea primului batalion de voluntari români ardeleni, format la Kiev. În Piata Unirii din Iasi au fost primiti sarbatoreste de catre autoritatile românesti, în frunte cu regele Ferdinand si regina Maria. Dupa cum spunea peste câtiva ani Mihai Popovici, Victor Deleu s-a urcat pe soclul statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza si a rostit o cuvântare magnifica, care a electrizat întreaga multime adunata în piata. „Eram datori sa venim noi la voi – spune el – azi, când voi traiti noi zile atât de grele. Noi am pornit din tara straina dar am pornit cu un singur gând; sa mergem acasa. De aceea drumul nostru nu era decât unul singur, înainte. si mergând înainte vom birui! Vom birui, pentru ca nu sunt asa de înalti Carpatii cât ne sunt inimile de înaltate!”.
Pe data de 14 iunie 1917, Victor Deleu a fost chemat de catre Marele Stat Major al armatei si însarcinat cu organizarea Biroului ardeleni-bucovineni. Însa el nu accepta aceasta munca birocratica si insista sa participe la lupta, cu arma în mâna, pe câmpul de batalie. În cele din urma a fost repartizat la Batalionul 10 Vânatori, care a participat la luptele grele de la Marasesti. Din pacate, s-a îmbolnavit grav, fiind la un pas de moarte. Dar vointa sa de „deleu” l-a ajutat sa se însanatoseasca si sa vada cu ochii împlinirea idealului tuturor românilor – Marea Unire de la 1 Decemrie 1918.

rn

În Bucovina si la Alba Iulia

rn

Pe data de 28 noiembrie 1918, în fruntea unei delegatii de voluntari, Victor Deleu a participat la Congresul General al Bucovinei de la Cernauti, unde s-a decis Unirea acestei provincii cu România.
Venea acum si rândul Transilvaniei. În fruntea delegatiei de voluntari ardeleni, Victor Deleu porneste de la Cernauti spre Alba Iulia, unde se hotarâse deja organizarea Marii Adunari Nationale a românilor transilvaneni. Au ajuns la Alba în seara zilei de 30 noiembrie, fiind întâmpinati de catre stefan Cicio-Pop, presedintele Consiliului National Român Central.
A doua zi, pe data de 1 decembrie 1918, la mareata adunare, Victor Deleu a fost ales printre cei opt secretari. În cadrul Consiliului Dirigent a fost ales în functia de secretar general al Resortului de Interne (secretar de stat). A organizat Uniunea Fostilor Voluntari si a fost ales presedinte al acestei organizatii, functie pe care a îndeplinit-o pâna la sfârsitul vietii. În anul 1933 a fost ales în functia de presedinte al Micii Antante a Voluntarilor. A fost ales, apoi, în functia de primar al orasului Cluj, capitala Transilvaniei, dovedindu-se a fi un model nu numai pentru alti primari, ci si pentru toti locuitorii orasului Cluj.

rn

Mostenirea familiei Deleu

rn

Un aport important în consolidarea Marii Uniri l-au avut si ceilalti membri ai familiei Deleu. Ioan Deleu a fost ales primar al orasului simleu Silvanei, apoi a îndeplinit functia de secretar general al Prefecturii judetului Salaj; Nicolae Munthiu ajunge director de banca în Cluj, iar Lazar Maior un bun gospodar, inginer agronom si sfatuitor al locuitorilor din Pericei.
Un alt reprezentant de marca al familiei Deleu a fost maestrul Ioan Sima, nepotul de sora a lui Victor si Ioan Deleu, care a dus mai departe faima familiei si a donat mare parte din opera sa statului român, înfiintând la Zalau galeria de arta care-i poarta numele, deschisa publicului vizitator pe data de 9 iulie 1981. De asemenea, fratele lui Ioan Sima, Cornel, a fost un functionar important în cadrul Prefecturii judetului Salaj, subprefect la un moment dat, apoi primar al orasului Zalau.
În urma cu doi ani, la initiativa vrednicului preot Silviu Moca, am sprijinit si noi realizarea unui mic muzeu al familiei Deleu-Sima, la casa parohiala din Pericei, care asteapta sa fie vizitat de cât mai multi salajeni.
Iata, pe scurt, istoricul unei familii cu vechi traditii istorice din Pericei, cu care salajenii se mândresc, dar au si datoria morala de a le cinsti memoria, mai ales în acest an Centenar.

rn

Dr. Marin Pop, sef sectie Muzeografie-muzee locale din cadrul Muzeului Judetean de Istorie si Arta Zalau

rn

Bibliografie si sursa foto: Serviciul Judetean Salaj al Arhivelor Nationale, fond Colectia familiala Deleu.

rn