De la magazinul satesc la birtul cu pacanele
Anii scursi de la revolutie incoace au adus mutatii. La fel cum anii comunismului au adus si ei altfel de mutatii. Ne amintim doar ca biserica nu mai era institutia centrala a satului, aparea blocul, cooperativa, acel magazin satesc in care gaseai si cuie si marmelada. Dar toate acestea s-au schimbat peste ani.
rn
La orase e simplu, au disparut cinematografele, fie ca vobim de Zalau, Jibou ori Cehu Silvaniei. Unele au disparut cu totul, cum e cel din Jibou, altele au devenit… nimicuri, sau chiar magazine chinezesti. Daca nu era valul eco-traditional si fobia alimentelor modificate genetic dispareau probabil si pietele.
Zalaul n-a fost niciodata un punct de atractie pentru stranduri. “n schimb era foarte cunoscut strandul de la Criseni. La fel, locatiile de plaja au disparut. Evident, au rasarit ca ciupercile piscine private in orase, dar si la sate. La Cehu Silvaniei si Jibou sunt cunoscute astfel de piscine, dar sunt cunoscute si cele din Simisna ori Sarmasag. Zonele urbane au in schimb drept atractii mallul si supermarketurile, terase din zonele centrale.
Vorbind despre locatii si puncte de atactii in satul salajean, veste buna e ca au reaparut biserici. Caminul cultural, in schimb, nu mai are nici o insemnatate. Rar, acolo mai fac elevii cate o serbare; in rest este pentru nunti, botezuri si pomeni. Fie si electorale.
Si daca la orase au cam disparut cofetarie, braserie, "impinge tava", au inceput sa apara la sate. Ce pierde orasul castiga satul.
Alte localitati au ca puncte de atractie pastavarii gen Sfaras sau Tusa, lacuri de pescuit ca Benesat, Somes Odorhei, Napradea ori Ciula. “ncep sa apara la sate salile cu jocuri de noroc ori magazinele second hand. “n altele apar in mod neasteptat pensiuni ca de pilda la Almasu, Aghires, Galgau etc.
Satele au pierdut si au castigat in acelasi timp. Au pierdut portul popular, portile traditionale, casele de lemn, dar au castigat infrastuctura, drumuri asfaltate, retele de apa si canalizare. Scapa incet de eternul wc din fundul gradinii, dar nu de tot. El dainuie pentru vremuri grele.
rn
Spiritualitate pierduta
rn
Asa cum orasul a pierdut din simboluri, satul a pierdut simbolurile sale: colindul, ceterasul, dobasul, hornarul etc. Dar poate cea mai mare pierdere suferita de sat e pierderea umorului si a intelepciunii. Batranii satului de azi citeaza nu din propria experienta si intelepciune, ci din ce au vazut la televizor. Etaloanele lor vin din pildele aduse de feciorii de afara, cum e in Italia, cum e in Spania. Umorul nu e nicaieri. Oamenii sunt incruntati, incrancenati, banuitori. Se deschid cu greu, se tem sa vorbeasca despre ei. Ne-am europenizat aparent. Sateni si oraseni. “n sensul rau. Simbolurile pierdute nu se mai recupereaza, viitoarele generatii nu vor da doi bani pe statuia lupoaicei din fata Primariei Zalau, nici pe cea a eroului necunoscut. Palinca-i pentru turisti, ca platesc bine. Noua ne e buna si o bere cu "amestecata". Si toate acestea s-au dus odata cu inocenta si cu simplitatea.
