Furtuna de duminica din vestul tarii a fost una deosebit de puternica si oarecum asteptata dupa temperaturile aproape caniculare din ultimele zile, total nepotrivite jumatatii lunii septembrie. Administratia nationala de meteorologie a fost luata prin surprindere, de vreme ce cu jumatate de ora inaintea furtunii anuntase un banal cod galben. Era duminica si, ca orice bugetar care se resspecta, angajatii erau mai toti la iarba verde. Cu toate ca frontul atmosferic violent se manifestase deja in Serbia, codul portocaliu a fost emis doar cu cateva minute inainte de a se dezlantui urgia. Prin urmare, bilantul a fost unul de-a dreptul negru: opt morti si 137 de raniti. Comitetele si comisiile reunite luni la nivel guvernamental si administativ au ajuns la concluzii decisive: se va face, se va drege se va implementa un sistem de avertizare prin sms, bla, bla, bla… Un sistem care desigur va costa mult si se va face fara licitatie, ca doar e urgenta. N-a pomenit nimeni de lipsa de profesionalism, de asumarea vreunei responsabilitati sau de sanctionarea cuiva. Nu pot sa nu ma intreb si care este rostul sistemelor de avertizare sonora a populatiei – sirenele de alarma – pe care autoritatile le tot probeaza si verifica de vreo cateva luni incoace. Suna miercurea sa se verifice ca functioneaza. Si atat. N-ar fi fost bine, daca tot se fac exercitii de alarmare, sa fie si utile? Doar ca si pentru asta, la fel ca si avertizarea prin SMS, este nevoie ca o autoritate competenta cum ar fi ANM sa poata emite din timp o avertizare sau un cod. Pentru ca degeaba suna sirena sau primesti un sms cand esti in mijlocul furtunii.