Branza de oaie autentica este o raritate in magazine; oierii sunt prea saraci sa intre pe piata retailerilor

Plaiul acesta mioritic e napadit de paradoxuri. Unul dintre ele e si acela ca, desi avem 14 milioane de oi in tara, iar la nivel de Salaj apoape 300.000, pe rafturile magazinelor mai degraba gasim branza din uleiuri vegetale, decat branza de oaie. Ne referim la branza autentica, nu la branza contrafacuta, pe care se lipesc tot felul de etichete. 

Cu toate ca avem un numar atat de mare de oi, comparativ cu anul 2000 doar 20 la suta din productia de lapte de oaie ajunge sa fie comercializat in lanturile de magazine. “n ceea ce priveste carnea, dar si branzeturile de oaie, acestea se gasesc in proportie nesemnificativa la retaileri sau in restaurantele romanesti.
L-am intrebat pe Dumitru Ardelean, presedintele Asociatiei Judetene a Cresatorilor de Oi din Salaj, el insusi proprietar a peste 2.000 de ovine, de ce nu se gaseste branza autentica de oaie in magazine. Si ne-a spus ca din cauza preturilor mari care se percep la raft.
„Eu le-am dat casul de oaie cu 15 – 20 de lei kilogrmul, iar la raft acesta costa 35 – 40 de lei. Nu-l cumpara cetateanul de rand si retalierii sunt rezervati la achizitionarea marfii. Eu inteleg adaos comercial, dar nu dublarea pretului”, a spus Ardelean.
Am inteles de la presedintele oierilor salajeni ca crescatorii de ovine din judet mai folosesc branza de oaie pentru consumul in familie ori ca o componenta a trocului. Mai ies cu marfa si in pietele agroalimentare ale judetului, dar si aici intampina greutati, cu controale peste controale.
„Branza adevarata de oaie o gasesti la stana sau la oier acasa”, a spus Ardelean.

Europarlamentarul Daniel Buda explica fenomenul

Europarlamentarul Daniel Buda are, impreuna cu familia, in jur de 3.000 de oi in satul Pausa, judetul Salaj. „Este paradoxal sa avem traditie in cresterea oilor si totusi branza de oaie sa o gasesti atat de rar prin magazine”, ne spune europarlamentarul. El sustine ca a descoperit si motivul, si anume igiena precara de la stanele romanesti.
„Factorul principal care determina un procent atat de sazut al produselor comercializate este lipsa unor conditii igienico-sanitare corespunzatoare cu normele in vigoare, in majoritatea stanelor din Romania. Astfel, standardele privind siguranta alimentara sunt adesea incalcate, fermele nebeneficiind de conditii adecvate pentru comercializarea produselor la cele mai ridicate standarde de calitate si siguranta. Acest aspect este determinar in genere de situatia financiara precara a fermierului”, a spus Daniel Buda.
Crescatorii de oi din Romania nu au bani sa se alinieze civilizatiei europene. Cu alte cuvinte, oierii romani ori insista la Ministerul Agriculturii sa Ie dea bani pentru a-si pune la punct stana, ori se descurca singuri sa-si rezolve problema in asa fel incat produsele de la stana sa ajunga pe rafturi. Ori isi vinde oile.