Anul trecut a fost cel mai prost an apicol

Vineri a avut loc Adunarea generală a Asociaţiei Crecătorilor de Albine din Sălaj, în sala Porolissum a Consiliului judeţean. Au participat în jur de 150 de apicultori, iar din partea oficialităţilor locale şi-a făcut prezenţa Tiberiu Marc, preşedintele Consiliului Judeţean, şi Teodor Bălăjel, viceprimar al municipiului Zalău.
Ordinea de zi a fost vastă şi a inclus opt puncte. După prezentarea Raportului de activitate şi aprobarea situaţiei financiare, s-a trecut la alegerea preşedintelui asociaţiei. Apicultorii sălăjeni au dorit continuitate, aşa că preşedinte a fost reales Gheorghe Ursente.
În luările de cuvânt pe care le-au avut apicultorii s-a pus problema ajutorului de minimis, pe care statul nici până acum nu l-a dat, despre sărăcia meliferă din ultimii trei ani, în special la arţar, s-a vorbit despre evoluţia pierderilor de familii de albine 2014 – 2016 şi identificarea cauzelor şi a unor soluţii de prevenire, despre creşterea mătcilor în sistem intensiv.
Traian Groza, directorul Oficiului Fitosanitar Sălaj, a atras atenţia apicultorilor asupra pericolelor care pândesc albinele din cauza folosirii de pesticide şi ierbicide în culturi şi în livezi. O problemă controversată este cea a utilizării neonicotinoidele, care dacă nu sunt folosite cu stricteţe şi în perioada indicată de specialişti devin un pericol major pentru albine.

Interviu cu Adrian Siceanu, directorul ştiinţific al Institutului Naţional
de Cercetare-Dezvoltare în Apicultură

La evenimentul de vineri de la Zalău a participat şi Adrian Siceanu, directorul ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Apicultură, care a avut amabilitaea de a acorda un interviu pentru ziarul nostru.

-Cum de aţi venit în Sălaj?

-Am venit aici la invitaţia apicultorilor din judeţ, am venit să dezbatem două probleme deosebit de complicate şi deosebit de grave pentru apicultorii din România. Este vorba de pierderi masive de familii de albine înregistrate încă de la sfârşitul verii şi începutul toamnei 2016, când sau înregistrat pierderi fără precedent în lunile septembrie şi octombrie, aducând pierderi de 100 de familii de albine pe stupină de 200 de familii. Nu există deocamdată o cifră a pierderilor, dar din discuţii cu apicultorii şi cu responsabili ai societăţilor Apicola din ţară rezultă că în unele judeţe ar putea fi pierderi de 40 la sută. stop_coloana

-Cauzele, domnule profesor?

-Noi am monitorizat aceste cauze pe bază de formulare. Am pornit un program de monitorizare din 2014, când au început primele pierderi masive de familii de albine. “n 2015 au fost alte cauze, iar în 2016 au fost cauze asemănătoare cu cele din 2014 şi 2015. Din analizele făcute şi din discuţiile cu apicutlorii pot să vă dau nişte exemple înfiorătoare. De exemplu, din 400 de familii de albine au murit 260 de familii.

-Vorbim de substanţele utilizate în agricultură?

-In cazul acesta nu. Anul trecut a fost poate cel mai prost an apicol pe care-l cunoaştem. “n prima pare a anului, din cauza frigului, ploilor şi a carenţei de polen albinele au avut un conţinut proteic mult mai redus şi au devenit sensibile la anumite boli, în special la varroză.

-Vorbim de o producţie scăzută de miere.

-Este cea mai scăzută producţie de miere care s-a înregistrat în ultimii zeci de ani. Şi-n partea a doua a sezonului, din cauza aceleiaşi carenţe proteice şi din lipsa tratamentelor adecvate familiile de albine s-au depopulat. Acesta a fost principala cauză care a dus slăbirea stupului, la mortalitate, în lunile septembrie – octombrie, când se putea recolta nectar şi polen. Situaţia critică a continuat şi continuă şi-n momentul de faţă.

-Vă mulţumesc domnule profesor Siceanu şi vă doresc
mult succes în ceea ce faceţi pentru binele apiculturii româneşti.