Un elev de clasa a X-a s-a urcat pe cladirea liceului si a amenintat ca se arunca in gol

Un elev de clasa a X-a de la Colegiul National Silvania a incercat ieri sa isi puna capat zilelor, amenintand ca se va arunca de pe acoperisul cladirii liceului. 

Folosindu-se de scara de incendiu, tanarul s-a catarat pe acoperisul corpului A al CNS, cladirea de la strada, in incercarea sa de a se sinucide. Imediat, la fata locului s-au mobilizat pompierii, politistii, ambulantierii si jandarmii.
Aproximativ zece politisti, o masina de pompieri, un echipaj de jandarmi, un echipaj SMURD si un echipaj de la Ambulanta erau ieri, in jurul orei 11.30, in curtea liceului.
Directorul liceului, Vasile Bulgarean, s-a aflat si el in permanenta in curte, urmarind desfasurarea de forte. Au fost anuntati si parintii baiatului, care au venit intr-un suflet la CNS. De altfel, tatal elevului a fost cel care a urcat pe acoperis, in incercarea de a-si convinge baiatul sa coboare. Au urcat, la un moment dat, si pompierii, iar in cele din urma, dupa aproape doua ore de negocieri, tanarul a fost convins sa renunte la gestul sau disperat. A fost preluat de un echipaj de la Ambulanta si transportat la Spitalul Judetean de Urgenta Zalau. Nu se stiu, deocamdata, motivele care l-au determinat pe elev sa recurga la acest gest.
Leonard P. este de altfel unul dintre elevii de elita ai CNS. Este in clasa a X-a C si e olimpic. Anul trecut a obtinut locul I pe judet si locul III pe tara la olimpiada de informatica.

Psihologul atrage atentia ca adolescenta e o varsta problematica

Cazul lui Leonard ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru parinti, pentru profesori, pentru societate, in general. 

“n gestul sau, adolescentul a fost manat, cu siguranta, de niste emotii puternice, emotii negative, care vin de obicei pe fondul unor tulburari emotionale sau comportamentale. Psihologul Ana Maria Rosu spune ca adolescentii au capacitatea de a masca foarte bine emotiile pe care le traiesc la aceasta varsta, motiv pentru care, de multe ori, nici macar parintii nu observa problema. Pe de alta parte, aceste ganduri suicidare vin pe fondul unor episoade depresive, iar daca nu se intervine in faza incipienta a problemei consecintele pot fi tragice.
Psihologul spune ca adolescentii, in general, au tendinta de a vedea lucrurile in alb si negru, la varsta lor emotia fiind cea care le ghideaza comportamentul. Ei nu au intotdeauna capacitatea de a apela la partea rationala, analitica a gandirii, adolescentii au nevoie de recompensa imediata si se gandesc mai putin la recompensa pe termen lung. Tocmai din acest motiv, adesea tragedizeaza unele evenimente din viata lor. Situatii de viata banale pot lua amploarea unor catastrofe, in cazul lor.
Extrem de importanta este comunicarea. De cele mai multe ori, adolescentul nu va fi cel care va face primul pas, nu isi va spune gandurile, nici nu va vorbi despre emotiile irationale pe care le experimenteaza. E rolul parintelui sa se apropie de copil. Doar ca noi, romanii, suntem, in general, adeptii comunicarii autoritare, in loc sa folosim comunicarea afectiva, mult mai constructiva, de altfel.
Cat despre timpul pe care-l petrec parintii cu copiii, important e ca acesta sa fie calitativ, nu neaparat cantitativ. Uneori, chiar lipsa de atentie pe care o simte adolescentul poate fi motivul pentru care sa recurga la asemenea gesturi. Nu vrea neaparat sa se sinucida, vrea doar sa atraga atentia asupra lui.
Psihologul Ana Maria Rosu spune ca sansele ca o tentativa de suicid sa recidiveze sunt mari, in conditiile in care cel in cauza nu va primi ajutor de specialitate. Cat timp exista un dezechilibru pronuntat intre perceptia subiectiva a adolescentului asupra vietii si realitatea propriu-zisa, astfel de tentative de suicid e foarte posibil sa apara.
Ajutor specializat inseamna, pe de o parte, tratament medicamentos de la medicul psihiatru, care va rezolva partea de simptomatologie, si ajutorul unui psiholog, pe de alta parte, care va reusi sa gaseasca si apoi sa rezolve cauza problemei cu care se confrunta adolescentul. In primul rand insa, parintele trebuie sa inteleaga ca e foarte important sa ceara ajutor, intr-o astfel de situatie. Daca adolescentul ajunge in acest punct, parintele nu poate presupune ca a fost doar un episod trecator.

Inspectoratul Scolar Judetean regreta incidentul,
dar subliniaza ca angajatii consilieri scolari nu sunt psihologi

Dicrectorul CNS, Vasile Bulgarean, a refuzat ieri sa discute pe marginea subiectului. Am obtinut, in schimb, punctul de vedere al Inspectoratului Scolar Judetean. 

“Inspectoratul Scolar Judetean Salaj a luat act de incidentul petrecut la Colegiul National “Silvania” Zalau, regreta acest incident, cu atât mai mult, cu cât este vorba despre un elev olimpic si considera ca directorul unitatii de învatamânt a procedat corect, luând toate masurile ce se impuneau pentru rezolvarea unei asemenea situatii. În momentul de fata, elevul se afla în siguranta si urmeaza sa beneficieze de consiliere individuala din partea consilierului scolar al unitatii respective. De altfel, acest consilier a realizat o consiliere colectiva la nivelul clasei a X-a din care face parte si elevul în cauza”, spune Marcel Lucaciu, purtator de cuvant al ISJ Salaj.
Potrivit informatiilor primite de la purtatorul de cuvant al ISJ, in judetul Salaj exista 42 consilieri scolari care îsi desfasoara activitatea în 84 unitati de învatamânt.
Un consilier scolar are în subordine minimum 800 elevi, dar sunt consilieri care au în grija lor mult mai multi elevi. “Consilierul de la Scoala Gimnaziala “Mihai Eminescu” Zalau are peste 1.300 elevi, iar consilierul de la Colegiul National Silvania Zalau are peste 1000 elevi”, spune Marcel Lucaciu.
Foarte multi dintre consilierii scolari au studii de Pedagogie, Pedagogie speciala, Pedagogie – Româna. Putini dintre ei au studii de Psihologie. Asadar, acesti consilieri nu sunt psihologi, ci psihopedagogi, care, conform fisei postului, realizeaza, printre altele, “consilierea psihopedagogica a prescolarilor/elevilor, prin consultatii individuale si colective, actiuni de îndrumare a parintilor si a cadrelor didactice, precum si actiuni de colaborare cu comunitatile locale, în scopul orientarii scolare, profesionale si a carierei elevilor, prin informare, documentare, consiliere, investigarea psihopedagogica a copiilor si elevilor”, spune Marcel Lucaciu.
“Prin urmare, consilierea psihologica nu intra, propriu-zis, în atributiile consilierului scolar, ci in ale cabinetelor psihologice, respectiv ale psihologilor, care trebuie sa aiba avizul Colegiului Psihologilor din România”, scrie in incheierea comunicatului primit de la purtatorul de cuvant al ISJ.