O natiune de tampiti. Cam asa suntem considerati de actuala putere politica a tarii, care incearca sa-si faca acum un capital de imagine pozand in aparatorii dreptatii si echitatii sociale. Eliminarea pensiilor „nesimtite”, un aspect care de altfel chiar se impunea rezolvat, este pusa acum pe tapet taman in ajunul campaniei electorale cu intentia clara de a face din PD-L si, implicit, din Traian Basescu, un fel de stalp al corectitudinii si de a arata electoratului ca politicienii „portocalii” sunt de partea lor. Iar momentul a fost, se pare, extrem de bine pregatit, fiind asteptata plecarea PSD de la guvernare, pentru a transmite cat se poate de clar mesajul ca doar PD-L-ul doreste adoptarea unui sistem corect si unitar de calcul al pensiilor.
Dar daca PD-L-ul dorea cu atata inversunare abro-garea legilor speciale de pensionare si renuntarea la pensiile de parlamentar, de ce nu a facut aceste demersuri imediat dupa instalarea la guvernare, mai ales ca a beneficiat si de majoritatea parlamentara necesara? De ce tocmai acum, in prag de alegeri, este trambitata aceasta masura corecta, dar gresit ancorata in timp? |i, mai ales, de ce incearca PD-L-istii cu atata inversunare sa dea vina pe altii pentru existenta acestor legi speciale de pensionare, cand chiar ei s-au numarat printre cei care le-au propus si votat?
Raspunsul la toate aceste intrebari este unul foarte simplu: ei mizeaza pe credulitatea romanului de rand, obisnuit sa accepte de bun orice discurs populist bine plasat, fara a cauta eventuale alte fatete ale problemei. Ei se bazeaza pe nemultumirea milioanelor de pensionari, care, supa-rati ca altii se lafaie in pensii de zece ori mai mari, vor fi de partea celor care, la nivel declarativ, vor sa aduca echitatea sociala in tara. Daca ei au dreptate, adica daca este adevarat ca suntem atat de creduli si naivi, vom vedea la ince-putul lunii decembrie, atunci cand fiecare va trebui sa decida de cine vrea sa fie mintit in urmatorii cinci ani.