Cum a fost administrat Zalaul din 1220 pana in 1945

În anul 1220 apare prima informatie care atesta existenta unei institutii care conduce orasul Zalau. În registrul Capitoliului de la Oradea este amintit un anume Istvan, jude de Zalau. Istoricii cred ca acest document confirma faptul ca la Zalau a existat ca institutie cea mai veche primarie din Transilvania. 

În anul 1496, regele Ungariei Vladislav al II-lea acorda orasului dreptul de a judeca. Cu aceasta ocazie a fost infiintat si un consiliu de conducere al orasului. Trebuie amintit despre conducerea Zalaului ca avea dreptul in 1496 sa pedepseasca raufacatorii din oras, afirmatie probata prin descoperirea din Ortelec facuta de istoricul Nicolae Gudea. Gudea a descoperit la 500 de metri de vechea cetate din Ortelec, in zona numita „Acastau”, urmele la suprafata ale unui loc pentru spanzurat. Prin asezarea locului, istoricii spun ca zalauanii care nu respectau regulile orasului erau spanzurati la intrarea in oras, astfel incat toti cei care intra in oras sa le vada trupurile si sa se teama de pedeapsa.
În 1519, dreptul de judecata al Zalaului a fost confirmat si de regele Ungariei Ludovic al II-lea. Judele, conducatorul orasului, era si magistrat. În istoria orasului se distinge cazul din 1781, cand un cetatean, Horvath Andras, a fost condamnat la spanzuratoare pentru furtul unor piese de lemn de la un teasc de zdrobit struguri. Horvath era recidivist, el furand anterior sape, piei, mere si alte unelte agricole. Judele orasului l-a condamnat la spanzuratoare, dar Guberniul Transilvaniei a intervenit si i-a schimbat pedeapsa in patru ani de inchisoare.
Pana in 1517 alegerea judelui se facea in cimitir sub forma de alegeri libere. De mai multe ori s-au petrecut acte de violenta si batai la astfel de alegeri.
În 1517, principele Transilvaniei Istvan Bathoryi a conferit orasului titlul de targ. Prin acest titlu, orasul avea obligatia de a-si alege un Senat format din 33 de membrii care sa conduca orasul. Alegerile se faceau in a doua zi de Craciun. Judele ales dupa 1517 avea un salariu intre 40 si 80 de florini pe an si primea un lot de pamant in folosinta. Fiecare senator primea cate 20 de florini ca salariu. În 1624, judele orasului si senatorii sunt amintiti intr-un document cu ocazia vanzarii unui teren din Zalau.
În 1703, notarul orasului primea in loc de salariu cate 30 de galeti de vin. În 1838, Zalaul trimitea deputati in Dieta Transilvaniei. În 1854, proprietatile Zalaului erau cladirea prefecturii, cladirea inchisorii, un han, o macelarie, cladirea gradinitei, spitalul saracilor, piata, piata de vite, terenul scolii, mai multe fanete si padure.
Trebuie amintit ca in 1870, pe 1 august, Zalaul a fost ridicat la rang de municipiu. În 1918, maiorul ungur Gyurocsik se instaleaza la conducerea orasului. Un an mai tarziu, Iulian Domsa este numit primul primar roman al Zalaului. În 1925 primaria avea 14 imobile. În 1926 Zalaul a fost decretat capitala de judet. În perioada octombrie 1940 – 1944, orasul a fost ocupat de barbarele trupe hortyste, iar intreaga conducere a orasului a fost evacuata printr-un act curajos si plin de vitejie al marilor romani, in Deva, ca sa nu fie ucisa de hortysti. Orasul a fost eliberat in toamna anului 1944 printr-un act curajos de trupele romane, care i-au alungat pe hortysti. Pe 31 octombrie 1944, prin ordinul Ministerului de Interne, Zalaul a devenit resedinta de judet. Tot in aceasta perioada la Zalau se redeschide scoala romaneasca, gimnaziul romanesc si liceul romanesc, toate desfiintate si distruse de ocupatia trupelor unguresti. În 1945 este numit primar Traian Jurca, iar mai apoi dr. Cornel Sima.

Datele sunt preluate din lucrarea Zalau – un oras la frontiera de Nord-Vest a Transilvaniei, a istoricilor Nicolae Gudea si Valer Parau.