Tupeul fara limite al parlamentarilor
Daca e sa rasfoim calendarul, parlamebtarii ar urma sa-si reia lucrul pe data de 1 septembrie, pentru ultima sesiune din mandatul de patru ani, care, iata, s-au scurs deja. Timpul trece repede, fara a tine cont de statut, de banii din buzunar ori din conturi. Numai ca dupa cum se vede, unii dintre parlamentari, obisnuiti ca în cazul lor nimic sa nu fie imposibil, ar dori sa reînnoade mandatele, adica la noile alegeri de la finele anului sa mai prinda înca unul, pentru ca, în opinia lor, merita. Asa ca dupa cum se vede deja, principala grija a celor care vor vor sa-si strânga bagajele din Parlament este cum sa faca, cum sa dreaga, pe la care usi de lideri sa bata ca sa mai fie pusi în capul listei la alegerile care bat la usa. Ca sa capete, chipurile, forta necesara sa treca pragul Parlamentului, partidele dau cu banul pentru a stabili cine pe cine înghite. Tema favorita a partidelor mici este absorbtia prin fuziune, fara sa mai conteze ca doctrinele se bat cap în cap, ori ca la alegerile locale de-acum stop_coloana câteva luni membrii se înjurau reciproc ca la usa cortului. În conditiile în care unii dintre actualii parlamentari considera ca merita sa aiba mandate cu nod, e de vazut cu ce fata, în adevaratul sens al cuvântului, ar urma sa se prezinte în fata aceluiasi electorat, pe care l-a pacalit acum patru ani. Nu de alta, dar unii dintre ei nici nu mai stiu din ce partid au plecat si unde au ajuns acum. Cert este ca nici unul dintre cei care mai viseza sa mai prinda un mandat la Casa Poporului nu a adus la bun sfârsit mai nimic din ceea ce au promis acum patru ani, când nu mai încetau sa dea mâna cu barbatii, sa pupe femeile ori sa ia în brate copiii.
