Pe cand blondele slabe nu aveau nici o căutare, iar bărbații mureau după brunete grase

Pe când blondele slabe nu aveau nici o căutare, iar bărbații mureau după brunete grase

În spațiul expozițional din cadrul Muzeului de Artă “Ioan Sima” din Zalău a avut loc ieri vernisajul expoziției “De leac. De frumusțe”, care își propune să exploreze preocupările legate de sănătate și de frumusețea corporală. Altfel spus, este despre moda și cosmetica din vremuri vechi și foarte vechi.
Un loc aparte în cadrul expoziției îl ocupă segmentul realizat de cercetătorul științific Camelia Burghele, etnolog care ne-a surprins întotdeauna cu dezvăluirile despre satul românesc tradițional și ne surprinde și acum cu obiceiurile legate de sănătate și frumusețe corporală.
Camelia Burghele ne explică cum în satul românesc tradițional sănătatea și frumusețea erau la mare preț și erau obținute pe două căi. Fie prin leacuri băbești, fie în urma unui ritual magic.
Pentru frumusețe, spune etnologul, stop_coloana fetele foloseau creme și ceaiuri din plante medicinale (gălbenele, lăcrimioare, petale de trandafir sau rozmarin). Dimineața se spălau cu rouă ca să fie curate ca roua. În dimineața de Dragobete, fetele culegeau ultima zăpadă de prin locuri umbroase, căreia i se spunea “zăpada zânelor”, ca să fie albe ca zânele. Ața de la mărțișor o aruncau peste o tufă de ruguț ca să fie frumoase ca rugul (trandafirul sălbatic). Mergeau și la baba descântătoare din sat, să le descânte de dragoste, să fie frumoase și să le placă feciorii.
Idealul de frumusețe în satul tradițional era diferit de cel de astăzi. Femeia trebuia să aibă pielea albă și buzele roșii, în contrast cu părul negru împletit în tici. Ideal era ca fetele să fie grase, ca să poată munci mai bine.