Vrajba nu s-a terminat

Ciondăneala din lumea bugetarilor nu s-ar fi produs dacă exista o lege a salarizării construită în timp, pe criterii obiective și nediscriminatorii. Dar cum ea a fost mereu amânată, la ora actuală problema salarizării rămâne una populistă, electorală și deschisă tuturor revendicărilor aflate într-o interminabilă și nejustificată competiție. Îmbolnăviți de reflexul comparației, toți bugetarii se consideră îndreptățiți să ceară, motivându-și revendicările cu argumente proprii. Funcționarul din primărie zice că el duce greul, nu primarul cu salariu dat cu dedicație. Profesorului și medicului, bugetari școliți, li se spune de ani buni că fac parte din sisteme așa-zise prioritare. Numai că la salariu nu se compară cu parlamentarii agramați, chiulangii, hoți și corupți. Nici agentul de poliție din stradă nu-și vede cu ochi buni șeful, ofițerul din birou care învârte toată ziua hârtii. O lege a salarizării, dacă ar fi existat, ar fi trebuit să eficientizeze sistemele pentru care a fost elaborată. Altfel spus, părinții și elevii ar merita să fie mulțumiți de școală, bolnavii de atenția personalului medical, iar cetățeanul de rând de respectul funcționarului și alesului cu putere de decizie. O salarizare echilibrată și echitabilă ar fi trebuit să aibă loc după restructurarea și reformarea tuturor sistemelor bugetare. Numai după aceea problema salariilor putea fi luată în calcul. Așa se întâmplă în lumea civilizată.