O temă importantă care a iscat permanent dezbateri este identitatea naţională a locuitorilor de pe meleagurile de lângă poalele Meseşului. Viaţa locuitorilor din Zalău şi structura populaţiei a suferit în timp transformări importante, pe măsura evenimentelor istorice din aceată arie geografică. Aceste transformări au fost motiv de dezbatere.
Istoricului Leontin Ghergariu explică în lucrarea sa “Schiţă monografică a oraşului Zalău” evoluţia populaţiei din oraş şi din împrejurimi.
Dacă ţinem cont de faptul că la o depărtare de doar 7 kilometri de Zalău a fost cetatea romană Porolissum şi că pe întreaga creastă a Meseşului au fost turnuri de observare ale romanilor, iar pe de altă parte, de faptul că Zalăul este tocmai în gura Porţii Meseşului, singura intrare de pe vremuri în Dacia, va trebui să admitem că Zalăul a fost un post militar roman care apăra Imperiul împotriva valurilor de năvăluitori, arată Ghergariu.
Opera maghiară “Cronica lui Anonymus” consemnează că în aceste locuri era voievod Menumorut, la momentul când ungurii au ajuns pentru prima dată în zonă. Acest Menumorut a fost român, iar poporul peste care domnea trebuia atunci să fie tot român, arată istoricul în lucrarea sa.
Comunele din jurul Zalăului sunt locuite de români, cum româneşti sunt şi numele de localităţi din jurul comunelor, ceea ce denotă că întreg ţinutul are o identitate românească. Iar elementul băştinaş şi-a pus amprenta şi asupra ungurilor care au venit să cucerească Zalăul, fapt evident prin denumirile care s-au păstrat în timp şi care au origini române, în ciuda perioadelor de ocupaţie maghiară.
Voievodului român Drag (în maghiară Dragfy), a primit în secolul al XIV-lea o bună parte stop_coloana din satele româneşti din judeţ. Voievodul s-a maghiarizat ulterior, remarcă Leontin Ghergariu.
În secolul al XVI-lea găsim încă în Sălaj mulţi voievozi care stăpânesc peste mai multe sate. Dintrea aceştia îi amintim pe Grigore Baboş de Meszesalja, Luca Bica de Rezalja, Luca Pula, Teodor Şandor, Pavel Balog, Petru Lupşa, Ştena Petrica şi aşa mai departe. Ei aveau în judeţ un mod de organizare autohton, care nu era unul specific modului de organizare al maghiarilor, reiese din lucrarea lui Ghergariu.
Denumirile date în timpul ocupaţiei maghiare dealurilor din jurul oraşului denotă că maghiarii au preluat elemente din limba română. Câteva dintre dealuri purtau numele de Nagymal, Ravaszmal, Kukukmal. Acest “mal”, care în limba românească veche înseamnă deal sau loc mai ridicat, a fost preluat de la populaţia românească băştinaşă, scrie Leontin Ghergariu.
Zalăul a ajuns să fie la un moment dat stăpânit de unguri pentru că aceştia, la venirea lor, au atacat totdeauna punctele cele mai expuse pe de o parte, dar şi mai potrivite pentru desfăşurarea comerţului. Pentru ei, fiind oameni de şes, cele mai plăcute puncte de cucerire au fost trecătorile mai uşoare prin munţi. Zalăul a ajuns să fie un centru unguresc şi prin faptul că acest oraş, prin veacul al X-lea şi mai târziu, a fost sediu de grăniceri, care trebuiau să apere locurile cucerite de unguri contra eventualelor invazii, mai scrie Gherghariu în schiţa monografică a oraşului.

Post Views: 104